She's mine (Seria "Îmi aparții")

Capitolul 20

Hades își strânge maxilarul, iar ochii îi strălucesc de furie. Încerc să îl îndepărtez de mine, dar nu reușesc.

-Hades, întelege că am nevoie de spațiu?

-Spațiu? Crezi că spațiul va rezolva ceva între noi? Crezi că distanța dintre noi va face ca toate astea să dispară? De ce nu vrei să vorbim ? Ai spus că așa ne putem să ne rezovăm problemele.

     Omul ăsta nu înțelege deloc ce vorbesc și asta nu face decât să mâ enervezee la culme. De ce mereu să fu eu aia care pierde în fața lui, în timp ce el este cel care câștigă ? Încerc să-mi mențin calmul, dar vocea mi se frânge sub presiunea emoțiilor.

-Să vorbim? Ti-am cerut să vorbim în ultimele zile. Țti-am cerut să îmi spui ce se întâmplă, dar tu nu ai făcut alceva decât să mă tratezi ca și cum eram atât de proastă  încât nu pot să înteleg nimic. Acum nu mai vreau eu să vorbim pentru ca m-am săturat să îmi bagi minciuni pe gât.

    Îmi ia fața între palmele sale mari. Încerc să îmi fixez privirea în ochii săi și să mă gândesc la orice mă poate face să nu îi cedez și să îl iert. Nu vreau să îl iert până nu îmi dau seama ce vreau să  fac cu adevărat. 

     Pe de o parte aș vrea să fiu cu el pentru că îl iubesc, dar pe de altă parte nu îi pot face asta pentru că știu că dacă cineva îmi va mai amenințța cu cel puțin 1% existența, el va face ceva în aceasta privință. Nu pot să spun că nu apreciez asta, dar nu vreau să se pună în pericol pentru mine.

-Am făcut-o pentru noi, pentru al prinde pe Victor. Dacă nu aș fi făcut-o, el ar fi continuat să te urmărească, ajungâng să îți facă rău, iar dacă tie îți vaa face cineva rău pe mine mă va distruge . Vreau doar să  înțelegi că vreau doar să te protejez și să am grijă de tine.

-Și ce ai de gând să faci acum? Să mă controlezi, să mă ții sub observație constantă? Așa crezi că funcționează iubirea?

Hades am înfige mâinile în părul lui, trăgând de el, încercând să-și controleze furia. Îl înțeleg, dar trebuie să îl țin la disttanță măcacâteva zile și cea mai bună cale este să mă prefac că nu o fac.

-Nu vreau să te controlez, dar nici nu vreau să te pierd. Esti totul pentru mine, iubito. Nu înțelegi?

Îmi dau seama că această discuție nu duce nicăieri. Am nevoie de timp să procesez totul, dar el nu înțelege asta. Trebuie să mergem la familia lui și să le spunem adevărul.

-Trebuie să mergem la familia ta, Hades. Să le spunem că ești în viață. Mama ta e la spital, tata e distrus. Nu mai putem amâna.

   Hades se oprește pentru un moment, apoi dă din cap, acceptând. Prima parte a zilei mă face să mă cutremur doar când mi-o amintesc. Mama lui Hades era dărâmată, tatăl să u încerca să pară tare cu toate că avea cearcăne vizibile semn că nu dormise de când aflase de presupusa moarte a lui Hades. Ares încerca să stea mai mereu lângă mine pentru a-l avea ca sprijin, dar atunci când veneau fetele să stea cu mine se retăgea minute bune în altă cameră, apoi se întorcea cu ochii roșii care mai mult ca sigur erau de la plâns.

-Bine, mergem. Dar să știi că această discuție nu s-a încheiat, Amalia.

 Simt un nod în gât, dar nu mai spun nimic. După ce îmi iau o rochie vișinie care îmi acoperă genunchi ies din baie unde dau de un Hades la bustul gol care își căuta o cămașă. 

-Caută în dulapul celălalt. Pe cele din acesta ti le-am luat eu.

    Își ridică sprâncenele râzând la mine, dar eu rămân la mina serioasă .