She's mine (Seria "Îmi aparții")

Capitolul 16

   Dupa ce ma schimb in niste blugi negrii si un top de aceeasi culoare cobor jos in sufragerie unde erau asezati la o masa Ares si unchiul lui Hades care stateau in stanga sa. Ma asez pe locul liber din dreapta sa si incerc sa fiu atenta la conversatia pe care o poarta. Poate voi descoperii ce se intampla, insa planul imi este naruit cand privirile lor aterizeaza pe mine.
-Eu sunt Marc, unchiul lui Hades. Tu trebuie sa fi Amalia.
-Da. Eu sunt. Am auzit ca sunteti medic.
-Sunt.
-Atunci puteti sa faceti somniferele alea mai slabe pentru ca mi-au dat dureri de cap, ii spun eu facand referire la seara in care m-au sedat.
     Acesta tuseste incercand sa isi ascunda amuzamentul la remarca mea si se uita inspre Hades care da din umeri. Ares nu pare sa ne bage prea mult in seama butonand pe telefon.
-Nu aveam de unde sa stiu ca vreo femeie va indrazni sa fure ceva de la nepotul neu. Somniferele alea sunt facute mai mult pentru barbati care desigur sunt mai corpolenti. Ma mir cum de nu ai murit de la ele, spune el pufaind amuzat.
    Doamne, tipul asta e oribil de ingamfat, cred ca Hades si Ares au prins si din gena lui ceva.
-Deci tu esti fratele tatalui lor?
-Nu. Sunt fratele lui Elenor.
-Dar cum? Ea este asa de draguta si de...
     Ma uit inspre el dandu-mi seama de gafa pe care am făcut-o . Il aud pe Hades cum pufneste amuzat si ii dau un picior pe sub masa.
-Domnisoara, vreti sa spuneti ca eu nu sunt dragut, ma intreaba el ridicand o spranceana. Ma uit inspre Ares care se oprise din tastatul pe telefon si ii fac semn sa ma salveze, dar el doar ranjeste.
-Pai, cam da. Adica lucrezi intr-o mafie la ce te asteptai, ii raspund incercand sa dreg situatia.
-Tinerii din ziua de azi. Oricum dupa cum spuneam Hades, am nevoie de o asistenta.
-Pai parca te ajuta Karina, spune Hades bagand o bucata de carne de pui in gura.
-Nu ma mai poate ajuta pentru ca deja e ocupata cu facultatea.
-Poti alege pe cineva din mafie pe care sa il instruiești.
-Este o idee buna, ii raspunde Marc ganditor. Mi-ar fi mai usor sa invat pe cineva de la zero decat sa il iau de unde a ramas.
-Vreau eu, strig eu facandu-i pe toti atenti la mine.
      Visul meu a fost mereu sa devin medic sau macar ceva asistenta, dar stiam ca nu imi pot permite sa studiez ceva pana nu voi termina cu datoriile. Apoi am mai fost si rapita si deja nu prea ma mai imaginam sa fac asta.
-Nici sa nu te gandesti, spune Hades.
-Dar de ce ? Chiar vreau sa fac asta, plus ca ma plictisesc sa stau mereu in casa.
-Nu ca vreau sa fiu de partea ei, dar este o idee buna,plus ca sunt dispus sa o invat tot ce stiu spune unchiul lui Hades oferindu-mi un zambet incurajator.
-Haide, Hades, il rog eu luandu-i mana in a mea.
-Nici gand! Nu vreau sa te bag in asta!
-Nu vrei sau ti-e frica ca voi atinge orice barbat pe care il voi consulta?
-Ti-a zis-o, striga Ares .
-Nu, Amalia si punct, spune Hades pe un ton apasat.
-Nu poti sa iei tu decizii pentru mine!
-Ba pot pentru ca esti prizoniera mea, tipa el la mine.
    Tac pentru un moment incercand sa imi retin lacrimile care ameninta ca imi vor pata obrajii.
-Bun. Atunci daca sunt prizoniera ta noi doi nu existam.
-Nu poti sa te desparti de mine,Amalia, imi spune el strangandu-mi dureros incheietura.
-Ba pot, ii spun eu zambindu-i amar.
   Ma reasez la masa fara sa mai fac o scena si imi mananc in liniste mancarea fara sa ii bag in seama.
Ii simteam privirea plina de mila a lui Marc care ma facea sa vomit tot ce am mancat, dar am reusit sa nu o fac.
     Cei doi se retrag bagand tot felul de scuze lasandu-ma singura cu Hades. Acesta imi prinde din nou incheietura masand-o .
-Imi dai voie sa ma retrag de la masa, il intreb ridicand o spranceana.
       Imediat cum da din cap aprobator ma ridic si plec spre dormitor in care de cum intru ma arunc in pat. O sa fiu o prizoniera asa cum el m-a numit. O sa fac ce isi doreste pentru ca momentan nu am cale de scapare.
      Sunt trezita de saruturile pe care mi le depune pe umar, dar il ignor si incerc sa adorm din nou.
-Stiu ca esti treaza!
-Asa si ? Vrei sa facem sex, il intreb nervoasa.
-Stii ca nu am cum sa refuz asta, imi spune el intorcandu-ma cu fata spre el.
-Bine.
     Incep sa il sarut cat de rece pot, fara sa imi expun vreo emotie in acest sarut. Preia controlul, iar eu il las sa faca ce vrea.
-Ah, Amalia saruta-ma! De ce faci asta?
-Sa fac ce? Nu inteleg! Fac exact ce mi-ai cerut!
-Esti suparata?
-Nu pentru ca nu am acest drept. Sunt doar o prizoniera sau ai uitat?
-Stii ca nu am vrut sa spun asta, doar ca eram nervos, iar tu interpretezi totul.
-Interpretez? Nu, gata! Stiu ce se intampla aici . Tu niciodata nu m-ai considerat mai mult decat o prizoniera, iar eu ca o proasta am inceput sa cred ca ma iubesti.
-Exagerezi! Stii ca te iubesc, tipa el nervos la mine. De ce trebuie sa ajungem la asta dupa o prostie. Noi doi...
-Noi doi nu existam . Mai bine mor aici ca prizoniera a ta decat ca iubita. Pentru ca asta inseamna un efort mai mare pentru mine.
      L-am privit pe Hades în ochi, încercând să-mi păstrez calmul .
-Asta numesti tu ? Efort? Este un efort pentru tine sa ma iubesti, Amalia?
-Da.
      Am spus asta pentru ca voiam sa ma protejez pe mine de orice dezamagire care va mai aparea pe viitor stand alaturi de el pentru ca stiu ca cea de la pranz era un fel de inceput a ceva mai rau. Era ca și cum cuvintele ar fi ieșit singure, dictate de frica și furia pe care le simțeam.
-Bun, imi spune el cu un ton calm ce ma baga in sperieti. Daca esti doar o prizoniera, arunci poti face sex cu mine, chiar daca nu ai chef,nu?
    În acel moment, ezitarea mea era vizibilă. Nu știam ce să spun, nu știam ce să ma aștept de la el. Hades era nervos și știam că era din cauza mea, dar nu mai puteam să dau înapoi.

— Răspunde, Amalia, a spus el, vocea lui având o nuanță de nerăbdare. Ești doar o prizonieră, nu? Așa că vei face ce spun eu.
       Dau din cap ca un robot simtindu-i mainile pe corpul meu.

Ma intoarce cu fata spre tavan si se pune peste mine hreutatea lui mă făcea să mă simt și mai neputincioasă. Mâinile lui se mișcau rapid, desfăcându-mi hainele cu o brutalitate controlată, fiecare gest fiind o demonstrație a puterii pe care o avea asupra mea. Îmi simțeam respirația devenind sacadată pe măsură ce îmi smulgea hainele, lăsându-mă expusă în fața lui.

Trupul meu era rigid, încercând să se apere de ceea ce urma. Încercam să-mi blochez mintea, să mă concentrez pe orice altceva decât pe ce se întâmpla. Hades era deasupra mea, greutatea lui apăsându-mă în saltea, mișcările lui fiind dure și neîndurătoare. Simțeam fiecare lovitură ca pe o pedeapsă, fiecare mișcare adâncindu-mi senzația de neputință și captivitate.

Când penisul lui a intrat în mine, durerea a fost bruscă și ascuțită. Încercam să-mi controlez respirația, să nu scot niciun sunet, dar era imposibil. Trupul meu reacționa la brutalitatea lui, mușchii mei tensionându-se involuntar. Mișcările lui erau rapide și dure, fără urmă de tandrețe. Fiecare penetrare era ca un nou val de durere, dar si de placere spre dezamagirea mea. Încercam să mă detașez mental, să găsesc o fărâmă de liniște în haosul care mă înconjura.

— Ești a mea, a șoptit el la urechea mea, strângându-mă mai tare. Așa cum ai spus, nu-i decât un efort pentru tine. Un efort pe care trebuie să-l faci.

Durerea fizică era intensă, dar am încercat să nu scot niciun sunet. Încercam să-mi controlez respirația, să nu-i ofer satisfacția de a vedea cât de mult mă afecta. Era un joc periculos de putere, unul pe care Hades părea să-l câștige mereu.

Mișcările lui erau precise, calculate, fiecare acțiune menită să-mi arate cine este stăpânul. Încercam să-mi golesc mintea, să nu mă las afectată de ceea ce trăiam. Am numărat până la zece de mai multe ori, am repetat în gând versurile unei poezii preferate, orice pentru a mă distrage de la durerea și umilința pe care le simțeam.
Acum, când totul s-a terminat, rămân întinsă, simțindu-mă goală de orice emoție. Hades ma trage brutal la pieptul sau aruncându-mi o ultimă privire, una care părea să-mi spună că totul fusese o lecție.

Stiu ca este un capitol greu de digerat, dar vreau sa citesc parerile voastre in comentarii pentru ca mor de curiozitate.