She's mine (Seria "Îmi aparții")

Capitolul 21

       Ajunși în parcarea subterană a penthouse-ului, coborâm din mașină, nemaiașteptând ca Hades să-mi deschidă portiera. Eram deja terminată după zilele nedormite și nu mai aveam chef de nimic.

Intrăm în lift, iar Hades apasă pe 21, care reflecta etajul la care se află penthouse-ul. Tăcerea dintre noi era aproape palpabilă, un amestec de tensiune și oboseală. Liftul pornește, iar eu mă sprijin de peretele metalic, simțindu-mă sfârșită.

Hades mă examinează cu ochii lui întunecați, plini de furie reținută și frustrare. Se apropie încet de mine, ridicând o mână să-mi mângâie fața. Mă feresc ușor, dar el insistă, de data aceasta cu mai multă forță.

-Amalia, spune el cu vocea gravă, aproape amenințătoare. Nu poți continua așa, evitându-mă. Trebuie să vorbim.

-Hades, răspund eu, încercând să-mi păstrez calmul. Trebuie să înțelegi că nu e doar oboseala fizică. Sunt copleșită de toate emoțiile, de tot ce sa întâmplat. De...noi.

    Înghit în sec când realizez ce tocmai am zis. Nu am vrut să sune așa, dar acum nu mai pot da înapoi.

Hades încruntă sprâncele, privirea lui devenind și mai intensă,arzând bucată cu bucată din pielea mea.

-De noi? repetă el, aproape sfidător. Crezi că putem să fugi de mine, iubito, de ceea ce avem? Suntem legați, Amalia. Nu poți scăpa de asta.

Îmi ia fața între palmele sale, forțându-mă să-l privesc în ochi.

-Te iubesc, Amalia. Și știu că și tu mă iubești. Nu poti nega asta.

Încerc să-mi mențin calmul, dar vocea mi se frânge sub presiunea emoțiilor.

-Hades, iubirea nu înseamnă control. Iubirea nu înseamnă să mă sufoci și să mă forțezi să fac lucruri pe care nu le vreau. Am nevoie de spațiu, de timp să mă regăsesc.

Își lasă mâinile să cadă, dar rămâne aproape de mine, prea aproape.

-Spațiu? Timp? Mereu vorbim despre asta, dar nu ajungem nicăieri. Eu sunt aici, mereu pentru tine. Dar tu continui să mă respingi. De ce, Amalia? 

   Simt cum lacrimile îmi inundă ochii, dar nu vreau să-i arăt cât de vulnerabilă sunt. Încerc să mă îndepărtez, dar Hades mă prinde de încheietură, ținându-mă pe loc. 

-Nu poți să fugi de asta, Amalia. Nu pot să fugi de noi.

       Liftul mă salvează deschinzându-se, astfel permintându-mi să iau o distanță conderabilă de Hades. Urc rapid în dormitor trântindu-mă direct în pat. Sunt atat de obosită încât ma bag la somn fără să mă mai schimb . 

      Îmi ridic capul somnoroasă când lumina din hol pătrunde în cameră . Clipesc de mai multe ori încât să nu mai văd blurat totul în jur. Îl văd pe Hades cum se așează în pat lângă mine,iar eu mă fac mică în brațele lui.

-Nu te-ai schimbat?

-Dar tu?

   Pufnește amuzat . Apoi mă strânge și mai tare în brațe, încât simt cum mă sufoc, apucându-mă o greață din senin. Încer să ma desprind de el,dar mă strange și mai tare.

-Hades, îmi e rău lasă-mă să mă ridic puțin.

       Se ridică speriat și mă duce în brațe în baie. Mă lasă jos lângă chiuvetă . Pune un prosop sub jetul de apă , presându-mi-l pe frunte. Mă ridic rapid când simt cum un alt vârtej se produce în stomacul meu. Mă sprijin de colacul toaletei în care vărs toată mâncare de la cina de seara trecută.  După ce îmi mai revin puțin mă lipesc cu spatele de peretele din faianță.