She's mine (Seria "Îmi aparții")

Capitolul 24

Îl privesc pe Hades cum deschide ușa și iese, lăsând-o ușor întredeschisă. Îi aud pașii grei pe hol, urmat de un murmur cald când ajunge la Hope și Deborah în sufragerie. Îmi iau câteva momente să-mi adun gândurile și să mă pregătesc pentru conversația cu ele. Deși am vrut să le văd, deja mă simt extenuantă în legătură cu petrecerea.

Respir adânc și mă îndrept spre sufragerie,fiind pe urmele lui Hades, încercând să-mi pun o expresie de încredere. Hope și Deborah stau la masa din mijloc, discutând între ele, dar își întorc privirile spre mine când intru. Zâmbetul lor cald mă face să mă relaxez . Hope, cu părul ei negru ca tăciunele și zâmbetul plin de energie, îmi aruncă o privire pătrunzătoare.

- Amalia! exclamă ea. Ce bine că ești aici pentru că eu și Deborah ne tot contrazicem în legătură cu decorul .

Deborah, calmă și echilibrată ca de obicei, ridică o sprânceană și își aranjează ochelarii care cred că nu avea dioptri, datorită faptului că nu am vazut-o niciodată să poarte ochelari

— Da, Hope crede că ar trebui să avem un decor vibrant, cu baloane roz și albastre peste tot. Eu mă gândeam la ceva mai subtil, cu tonuri neutre și flori naturale, ceva mai elegant.

-Ești plictisitoare, exclamă Hope.

Le privesc pe amândouă și nu pot să nu zâmbesc. Îmi place cât de mult se implică în planificarea petrecerii și cât de entuziasmate sunt pentru mine. Totuși, prefer să păstrăm lucrurile simple.

— Fetelor, apreciez foarte mult cât de mult vă implicați, dar aș vrea ceva simplu. Poate un mix între ideile voastre—un pic de roz și albastru, dar cu accente de flori și decoruri naturale. Să fie o atmosferă caldă și plină de bucurie, nu prea pompoasă, le sugerez eu.

Hope își dă ochii peste cap, dar zâmbește larg.

— Știi ce, cred că ai dreptate. Putem combina cele două idei. Poate baloane mai puține și flori naturale pentru un aer mai sofisticat. Ce zici, Deborah?

— De acord, spune Deborah, zâmbind ușor. Ar putea fi un compromis bun. Și nu ar trebui să fie obositor pentru tine, Amalia așa că o să ne ocupăm noi de acum.

— Exact asta îmi doresc de la voi. Și poate câteva activități simple, să nu fie prea copleșitor.

— Da! Putem avea un colț unde invitații să scrie predicții despre genul copiilor și să le punem într-o cutie, sugerează Hope cu entuziasm.

-Îmi place ideea. Mi se pare minunat. Ceva amuzant, dar care să nu fie prea solicitant pentru toată lumea.

-O să vorbesc cu mama să aducă poze cu Hades de când era mic. Asta sigur o să fie amuzant.

-Să nu aud,se aude vocea lui Hades din hol.

Râdem cu toții și, pentru o clipă, tensiunea care mă apăsa mai devreme se risipește. Atmosfera e plină de energie și de râsete sincere, iar pentru prima dată în ultimele zile, mă simt ușurată. Știu că am alături de mine oameni care mă iubesc și care vor să facă din această petrecere ceva special. Însă, înainte să pot spune ceva, Hades își drege glasul și ne atrage atenția.

— Apropo de lucruri speciale... începe el, cu o ușoară urmă de mister în glas. Își privește surorile cu un zâmbet enigmatic, apoi se întoarce către mine. Iubito, ce ai zice de o mică plimbare?

Îl privesc confuză, dar și curioasă. Hades nu e genul care să facă astfel de propuneri fără un motiv. Hope și Deborah schimbă priviri complice, semn că ele știu deja despre ce e vorba. În ciuda oboselii mele, sunt intrigată.