She's mine (Seria "Îmi aparții")

Capitolul 35

Hades
    O privesc intens, obsedat de fiecare detaliu al ființei ei. Trupul ei e lipit de al meu, cu fața ascunsă în abdomenul meu, și tot ce pot vedea e părul ei roșu aprins, răvășit. Mirosul ei îmi umple din nou plămânii și îmi dau seama că e un miros familiar, un miros care îmi amintește de acasă.

O strâng și mai tare în brațe, ca și cum, dacă aș putea, aș absorbi-o în mine. Dorința de a nu o lăsa niciodată să plece mă copleșește, iar brațele mi se încordează, aproape sufocante. În liniștea camerei, aud un scâncet slab din partea ei și mă grăbesc să-mi relaxez strânsoarea, fără să vreau să o rănesc.

Telefonul ei începe să vibreze pe noptieră, întrerupând momentul. Mă aplec încet, încercând să nu o trezesc, și iau telefonul în mâini. E un număr necunoscut, nu e salvat în agendă. Îmi strâng buzele, ezit o secundă, dar impulsul de a afla cine e la celălalt capăt mă face să răspund.

Mâinile mi se încordează involuntar pe telefon când îl aud pe Ares, vocea lui sigură și lipsită de scrupule făcându-mi sângele să fiarbă. Cum îndrăznește să o sune pe Amalia și să îi ceară să lucreze în clubul lui? Gândul îmi aduce în minte discuția de aseară, când ea mi-a povestit, pe jumătate jenată, despre propunerea pe care i-a făcut-o Ares.

Îmi încleștez dinții, furia mocnind sub controlul fragil pe care încerc să-l mențin. O privesc pe Amalia, adormită lângă mine, fața ei liniștită contrastând cu tumultul meu interior.

-O să te ucid, nenorocitule! șuier printre dinți, încercând să-mi domolesc vocea ca să nu o trezesc. N-o vreau trează, nu vreau să plece. O vreau aici, lângă mine, cât mai mult timp posibil.

La capătul celălalt al liniei, Ares râde. Un râs calm, ironic, care mă face să-mi încleștez pumnul.
-Oh, bun! Deci v-ați împăcat.

-Nu,"răspund repede, cu un ton rece. A venit doar aseară la cină.

-Și nu poți să o legi? întreabă el, într-un ton jucăuș, dar cu un substrat pe care-l cunosc prea bine.
Nu pot să nu zâmbesc, deși furia încă mocnește în mine. Imaginea Amaliei legata de pat îmi trece fugitiv prin minte și îmi fac o notă mentală pentru mai târziu, pentru când se va întoarce.

-De ce dracu' i-ai propus să se angajeze la tine? îl întreb, schimbând brusc subiectul și lăsând iritarea să-mi coloreze cuvintele.

-Pentru că era în căutare de job, iar eu voiam să o țin seara departe de Deborah,răspunde el cu vocea lui rece și pragmatică, ca și cum ar fi făcut un lucru firesc.

-Și nu te-ai gândit să mă suni pe mine? îi arunc, furios.

-De ce să fac asta? întreabă el, amuzat. Când tu, cu siguranță, m-ai fi refuzat?

    Îmi încleștez maxilarul, nervii întinși la maxim. Gândul că Ares, propriul meu frate, încearcă să o atragă pe Amalia în lumea lui mă face să vreau să-i sparg fața. În ciuda legăturii de sânge, nu mai contează nimic când vine vorba de ea.

-Nu o să lucreze pentru tine. O să lucreze pentru mine, spun cu o determinare tăioasă.

El chicotește ușor la celălalt capăt al telefonului. -O să vreau să discut cu ea mai târziu,spune, provocându-mă.

-Nu, dacă nu vrei ca Deborah să afle de camerele de supraveghere sau de...încep să-i spun, dar Ares mă întrerupe cu nepăsare.

-Măcar poți să-i faci program de noapte? zice, știind exact unde să lovească. Știe că Deborah ar avea o criză dacă ar auzi asta, iar asta îmi aduce un zâmbet pe buze. Se teme.