With You

III capitol

     ...Aidan Amory, idolul vieții mele de licean.
"–Oh, îmi cer iertare, pur și simplu doream la toaletă..." Spun eu foarte jenată.
"–Pur și simplu dorești la toaletă?" Mimica feței sale este una de neînțeles, el fiind încă cu mâna pe clanță.
"–Da, sau am ajuns în locul nepotrivit?"
"–Cum să ajungi în locul nepotrivit? Nu vezi scrie pe ușă." Zicând aceste cuvinte, colțul gurii i se ridică, pe față apărându-i un zâmbet șmecher.
"–Păi atunci nu e o problemă dacă..." Spun eu trecând pe lângă el și închizând ușa.

      Ieșind, el stătea pe scaun cu picioarele crăcănate, parcă așteptându-mă să ies.
"–Încă ești aici?" Simțindu-mă chiar intimidată de privirea lui...
"–Ar trebui să plec din propria mea rulotă?"
"–Propria rulotă?"
El dă din cap în semn de încuviințare.
"–Vaaaiii, de ce nu ai spus de la început! Nu era să intru...Aici...Invadând spațiul tău personal...Totuși ești o persoană publică...Îmi cer iertare!"
"–Nu te agita atât, nu e o problemă, să fi fost o problemă nu îți permiteam, cu siguranță, să intri în rulotă, nu tocmai în toaletă."
"–Dar de ce mi-ai permis? Dacă sunt un maniac, dacă îți făcea ceva, dar dacă sunt un hoț și îți furăm lucruri de preț?"
"–De fapt nu ești, ești doar o domnișoară care s-a pierdut, căutând WC-ul" Amuzându-se de vorbele spuse de mine.

Are un râs foarte zgomotos și un zâmbet strălucitor. În realitate dinții lui albi sunt evidențiați și mai tare decât pe ecran, cred ca îl poți recunoaște de la mii de km cu un astfel de zâmbet splendid.
Rămân un timp de scurtă durată cu privirea pe zâmbetul lui, iar el observă și mă trezește din stare.

"–Deci, cum te numești?"
"–Oh, Cleo, mă numesc Cleo."
"–Îmi pare bine să te cunosc, Cleo, ți se potrivește. Eu... Păi eu... Mă numesc Aidan, consider că deja mă cunoști."
"–Cum să nu cunosc o astfel de vedetă, când încă eram în liceu mereu ascultam albumele tale!"
"–Sunt bucuros să aud că fac parte din amintirile cuiva! Dar ce vârstă ai că zici că mă ascultai în liceu?"
"–Nu e frumos să întrebi o domnișoară ce vârstă are, dar eu îți voi spune, am 20 ani."
"–Nu este o diferență mare între noi, eu am 26."

În acel moment în rulotă intră un domn:
"–Aidan! Oh, cine e fata aceasta! Nu au voie străini în rulotă!"
"–Henry totul e în regulă. Ai nevoie de ceva?"
"–Dacă creează probleme, managerului tău nu-i va plăcea și pregătește-te, peste 45 minute vei ieși la întâlnirea cu fanii."
"–Bine, voi fi gata, acum ieși idiotule!" O spune într-un mod glumeț.
"–Îmi pare rău, e doar prietenul meu cel mai bun, sper că tu nu creezi probleme, nu-i așa?"
"–Eu? Probleme? Niciodată!"
"–Am încredere în tine, Cleo! Nu prea permit străinilor în rulotă, adică nu permit la nimeni, dar tu îmi placi, dacă vrei poți rămâne cu mine, desigur dacă nu faci probleme, poți merge mine si la întâlnirea cu fanii."
"–Eu... Eu nu știu ce să zic... Nimeni nu va fi contra? Nici chiar managerul tău?"
"–Of Robi, Robi e de treabă, nu e atât de arogant cum îl descriu alții, dacă eu am încredere în tine și el va avea, chiar și dacă te cunosc de vreo 10 minute."
"–Chestia e că nu ne cunoaștem de mult timp și eu sunt o simplă fată și tu un popstar renumit, ce va fi în presă când mă vor vedea cu tine la un festival mondial?"
"–Doar fă ce simți!"

Am stat o clipă, nu m-am gândit mult și i-am răspuns:

"–Voi merge cu tine!"
"–Super, mai am doar să-mi fac părul, nu va dura mult."
"–Știi, bănuiam că ceva e în neregulă cu toaleta asta 'publică', dar deja nu puteam să fac nimic, dacă intrasem numai ieșeam până nu făcea la toaletă, cat de absurd n-ar suna."
"–Mi-am dat seama, nici eu nu eram să te pun într-o situație jenantă."

Observ pe o măsuță mică, rotundă, niște reviste. Decid să iau una și mă așez pe o canapea. Pun picior peste picior și analizez coperta revistei. Era o revistă de la Vogue. Privirea mea se țintește pe Aidan care deja mă privea.

"–Ce citești?"
"–Pare o revistă de la Vogue."
"–Nu mă gândeam că într-o zi cineva va deschide alea!"
"–Eu nu sunt doar cineva."
"–Cu siguranță!" Spune și clipește din ochi, flirtând.

     Peste ceva timp în rulotă intră iarăși Henry, văzându-mă pe canapea pe fața lui apare un zâmbet fals.

"–Aidan, fanii te așteaptă!"
"–Vin într-o clipă."

    Îmi face semn din mână, ieșim toți din rulotă și ne îndreptăm spre locație. Mă simt, oarecum, în plus, încercând să mă integrez și eu în discuția lor, pe moment ce nu aveam habar despre ce e vorba. Pe neașteptate, mâna lui Aidan se întâlnește cu mâna mea, cu o naturalețe care trădează disconfortul. Degetele se împletesc, formând o legătură, un pod invizibil de intimitate între noi. Ne privim unul altuia chipurile, schițând zâmbete care spuneau mai mult decât ar putea vreodată cuvintele. Pe măsură ce mergem, simt cum fiecare pas care îl facem este acompaniat de o senzație de frică combinată cu liniștea care o emană el.

    Ne apropiem de locație, iar sentimentul de a fi în plus se dizolvă ușor, ușor. Realizez că gestul făcut de Aidan mă face să mă simt că fac parte din ceva mare, gândindu-mă că poate, doar poate, în sfârșit am găsit pe cineva care îmi oferă siguranță.

Va continua...