With You

VI capitol

    Când l-am văzut, m-am blocat. Îl priveam nu în ochi, îl priveam în suflet. Durerea mi-a acoperit toate gândurile, nu mai puteam gândi. Tot de ce am fost în stare, a fost să fug pe scări.  Am fugit până la primul etaj, noi locuind temporar la al treilea etaj. Încă fiind în acea transă de nedumerire și somn, mi-am luat o farfurie și mi-am ales niște pancake-uri cu frișcă și fructe de pădure, neuitând și de un icelatte răcoritor, cu speranța că mă voi trezi din starea mea ciudată de dimineață. Toată lumea mă privea cu interes, cu siguranță din cauza înfățișării mele obosite și a hainelor mele boțite.
De după colț apare iarăși el. Părea îngândurat dar periculos în același timp. Avea un outfit total bej, reușind să își pună și ochelarii de soare, în drum spre cantină. Nici nu și-a întors capul spre mine, totuși știa că sunt fix la această masă. Nu mă mir că domnișoara de la recepție avea dreptate, în acest hotel se cazează de obicei și vedetele.
Decizia mea a fost să scap de probleme și să mă relaxez după accident, împreună cu prietenii mei. Așa și voi face, nu îi voi atrage atenție lui Aidan, sunt conștientă că pentru el a fost o provocare, atâta tot.

         După ce am terminat micul dejun, mă ridic să văd dacă Nick și Monica s-au trezit. Decid să merg pe scări, să nu nimeresc iarăși într-o situație neplăcută. Fiind în gândurile mele dau peste cei doi adormiți:

–Uau, deja ai reușit să mănânci?
–Da, nu ca alții. Reproșez amuzată de uimirea Monicăi.
–În caz de ceva noi vom fi la cantină, nu te pierdem, nu-i așa?
–Nu mă pierdeți, nu vă faceți griji. Acum plecați și luați micul dejun, veți rămâne flămânzi!

      Ajungând pe scările dintre etajul doi și trei, simt atingerea cuiva. Cineva mă trage de mână. Oprindu-mă brusc față în față cu Aidan. Pentru o secundă l-am analizat din cap până în picioare, la fel și el pe mine.

–Ce vrei, Amory?
–De când am trecut de la Aidan la Amory?
–Din acest moment! Eliberează-mi mâna!
El mi-a ascultat porunca și încet a lăsat mâna liberă.
–Vroiam să discut cu tine. Știu că nu este acceptabil să treci peste atât de ușor, dar vreau să mă asculți.
–Care trecut peste, Amory? Eu am fost tâmpită să cred în povești de copii mici.
–Una doresc să cunoști. Da nu am sentimente față de tine, dar îmi cer iertare pentru prefăcătoria creată, pentru declanșarea unei astfel de circumstanțe...
–Mă bucur să aud asta. Acum aș prefera să încheiem discuția pentru a putea să plec.
–Stai, nu pleca. Vreau să îmi iau revanșa.
–Cum crezi tu că vei putea îmbunătăți situația?
–Să presupunem că nu ne cunoaștem, să luăm de la început totul, ne-am întâlnit acum pe scări și vreau să te invit la cină, într-un restaurant, e o nebunie, știu, însă cum ți se pare ideea?
–Diseară, la zece, voi fi jos, la intrare. Dau ochii peste cap și mă ridic la mine în cameră.

Intru în camera de hotel și mă gândesc, oare mă invitat la cină doar pentru a-mi trece supărarea și apoi să uite de mine, doar a spus că nu are sentimente față de mine. Oricum, voi pleca la cină, sperând să plecăm într-un loc cu puțini oameni, să nu apară iarăși articole despre mine, nu îmi place să ies în evidență doar din cauza persoanei de alături. Aș dori ca lumea să mă cunoască pentru ceea ce sunt nu pentru că ies în oraș cu o vedetă bogată. Presa poate crede orice, poate crede că ies cu Amory doar pentru bani sau pentru popularitate. Nu-i așa, doar vreau să clarificăm lucrurile să nu mai avem nici o legătură.

Toată ziua am stat în pat, de asemenea și Monica cu Nick. Ne-am tot învârtit prin cameră, nefăcând mare lucru.

Seara, pe la 20:00, am început a mă pregăti. Monica făcea din când în când priviri dubioase dar nu a prins curajul să întrebe unde ies. Îi mulțumesc mult pentru că nu mi-a invadat spațiul personal. Am ales o rochie mini, neagră și o jachetă de piele, neagră, totuși afară se va lăsa răcoare. Părul mi l-am prins într-o coadă simplă, cu gel. Nimeni nu m-a întrebat nimic, așa că m-am încălțat și am ieșit.

Eram la intrare și zăresc o mașină neagră lucioasă care oprește în fața mea. Ora la telefon arăta 22:00. Din mașină iese Amory, se pare că iubește să fie punctual. Purta pantaloni și cămașă oversize, la fel în negru ca și mine, pe mână avea un ceas mare argintiu care îl puteai vedea de la 1 km. Se pare că iubește nu numai punctualitatea dar și extravaganța.

–Pare că am gândit la fel! Referindu-se la look-ul meu.

Eu zâmbesc un pic, doar din respect. Cu o mână îmi atinge spatele îndreptându-mă spre mașină, deschide ușa din față și îmi face semn să mă așez. Eu nu ezit nici o clipă și fac ceea ce mi se cere.

În drum spre restaurant ambii nu scoatem nici un cuvânt. Tot drumul m-am uitat pe geam, simțeam cum din când în când mă mănâncă din priviri, nu am mai rezistat și l-am întrebat.

–Mult mă vei mai privi? Nu vreau să mor din cauza că tu nu ești atent la drum.

El tace, se uită la mine și se râde.

–Foarte amuzant, Amory! Privește la drum, nu vreau să fiu rănită și a doua oară într-un accident de mașină!
–Rănită? A doua oară?
–Da, Amory, ai auzit bine! Rănită a doua oară!

Iarăși nu a mai scos un cuvânt, de data aceasta doar privea la drum...

Va continua...