V capitol

11 2 0
                                    

Drumul spre casă este învăluit în tăcere, doar sunetul motorului și al mașinilor din jur umplând spațiul. Monica îmi povestește despre o zi amuzantă care a avut-o la muncă, iar Nick mai adaugă glume, doar ca să mă facă să zâmbesc.

Atmosfera este din ce în ce mai relaxată, dar în apropierea unei intersecții aglomerate, o mașină care vine din lateral nu oprește la semafor și se izbește în mașină noastră cu o forță puternică.

Totul se întâmplă într-o fracțiune de secundă. Simt un șoc puternic și aud zgomotul metalului sfărâmat. Mașina noastră se oprește brusc, iar un nor de praf și fum ne înconjoară. Timpul pare să se blocheze pentru un moment. Încerc să-mi recuperez respirația și să îmi dau seama ce s-a întâmplat.

"–Toată lumea e bine?" Întreabă Nick cu vocea tremurând.
"–Monica, tu ești bine?" Reușesc să întreb cu inima bătându-mi nebunește.
"–Da, sunt bine." Răspunde ea, dar vocea ei e plină de șoc.

     Verificăm rapid starea noastră și realizăm că, în ciuda impactului puternic, am scăpat fără răni grave. Nick iese din mașină, să se asigure că șoferul celeilalte mașini este în regulă. Între timp eu și Monica ne ajutăm reciproc să ieșim din automobil.

     Simt o durere ascuțită în picior când încerc să mă mișc. Monica își dă seama imediat și mă sprijină, iar Nick vine în fugă să mă ajute să ies din mașină. Pe măsură ce ies, simt cum durerea se intensifică, cobor privirea, observând cum piciorul meu sângerează.

     Ambulanța și poliția ajung rapid la fața locului. Sunt întinsă pe o targă, în timp ce Monica și Nick discută cu poliția și încearcă să afle mai multe despre șoferul celuilalt automobil, o familie tânără, care din fericire, nu a suferit.

    Pe drum spre spital, încerc să-mi păstrez calmul, însă durerea este prea copleșitoare. La spital, medicii mă informează că va fi nevoie de o intervenție chirurgicală.

~peste o săptămâna~

     Operația a decurs bine, dar mă așteaptă o perioadă lungă de recuperare, o perioadă lungă de odihnă în Miami Beach. Ne aștepta un paradis însorit, un loc unde visele prind viață. Plajele sunt pur și simplu spectaculoase, cu nisipuri fine și albe care strălucesc sub soarele generos al Floridei. Pe apele limpezi, observi oameni talentați care se ocupă cu înotul, snorkeling-ul, surfing-ul și alte sporturi acvatice.

Eram în avion, deja avionul ateriza. I-am trezit pe Monica și pe Nick din somnul de frumusețe, deoarece nu exista varianta de a fi lăsați acasă. Ne-am preluat bagajele și am oprit un taxi:
"–La hotelul W South Beach, vă rog!"
"–De la aeroport până la W South Beach, vă costă 30$."

🫧

Ajunși în camera de hotel, cu vedere la ocean, am țâșnit cu toții spre piscină. Cu siguranță, până la piscină am admirat hotelul trendy și modern. Monica a reușit să steie de vorbă și cu recepționerii, de la care a aflat că de obicei tinerii și vedetele preferă să se ascundă de comunitate în acest hotel, cum aș prefera și eu, după situația de la festival. După accident, când eram încă în spital, am văzut pe un website un articol despre mine și Aidan. La sfârșitul articolului era până și o poză cu noi doi ținându-ne de mână.

🫧

Am găsit un loc perfect lângă piscină. Fiecare dintre noi și-a ales câte un șezlong și ne-am uns rapid cu cremă de protecție solară.
Primul care a sărit în apă a fost Nick, stârnind valuri și aplauze de la străinii din împrejurimi. Monica l-a urmat imediat, sărind grațios. Eu am ales să intru mai lent, făcându-mi, încă, griji pentru picior, coborând treptat scările piscinei.
Monica, pasionată de fotografie, a adus aparatul foto rezistent la apă și am făcut o mulțime de poze, în cele mai ciudate și amuzante ipostaze.

With YouUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum