With You

VIII capitol

      Împrejur lumea țipa, fugea, toți erau speriați, inclusiv și eu. Când totul s-a liniștit îl întreb:
–Cine ești?
–Nu vrei să știi.
–Vreau!
–Îți va fi frică.
–Promit să fiu liniștită.
–Nu.
–Nu imi vei spune, te voi da de gol că te ocupi cu ceva ilegal!
–Doamne, Cleo, mă scoți din sărite! Vin-o cu mine.

       Ne urcăm în mașină, era deja ora 22:30. Aproape de destinație, mașina se coboară într-un loc subteran, un fel de locuință secretă. La început mă speriasem, era un tunel întunecat, se vedea numai drumul din fața mașinii din cauza farurilor, în rest era beznă totală. Amory a parcat mașina și și-a pus amprenta pe un aparat de pe un perete, astfel s-a deschis o ușă secretă. Totul era obișnuit, interiorul unui apartament obișnuit. Cel mai straniu era ca Amory a tăcut tot drumul și nici acum nu a scos nici un cuvânt, nici nu știam ce să îi spun, eram îngrozită.

–Ar trebui să mai zic ceva?
–Arăți drăguț azi, mai drăguț ca de obicei.
–Amory! Ce zic eu și ce zici tu și așa sunt înspăimântată.
–Bine ai venit la spectacolul final. Spune el amuzat și scoate de la abdomen un pistol care îl îndreaptă spre mine.
–Amory? Nu erai cântăreț?
–Eram, sunt și voi fi cântăreț, însă tu ai fost și ești Cleo, oare vei mai fi Cleo după această seară?
–Ai de gând să mă omori?
–Te-am sfătuit că nu trebuie să știi multe, Cleo! Ți-ai făcut-o cu mâna ta!

     Cu inima bătându-mi nebunește, îmi adun toată forța și sar asupra lui Amory. Încerc sa prind pistolul dar el își încleștează mâinile în jurul armei. Într-un moment de neatenție din partea lui, reușesc să îi dau un cot în coaste, determinându-l să slăbească strânsoarea. Apuc pistolul și îl smulg din mâinele lui, dar Amory reacționează rapid și îmi prinde încheietura maini, răsucind-o dureros. Pistolul cade pe podea cu un zgomot surd.

       Fără să pierdem nici o secunda, ne aruncăm amândoi spre pistol, dar ajung prima. Apuc armă și mă ridic rapid, îndreptând-o spre el. Dar Amory nu se lasă intimidat. Se repede spre mine, lovindu-mă în umăr, cu toată puterea și mă împinge în perete. Într-o secundă de disperare, trag un foc de armă, dar glonțul trece chiar deasupra urechii lui, lăsând o urmă de sânge.

Amory scoate repede un alt pistol ascuns sub cămașă și îl îndreaptă spre mine:
–Deci, Cleo, unde ai învățat așa bine să lupți? Nu cumva te-au învățat la cercul de jurnalism?
–Ți-ar trebui și ție niște lecții, Amory! Spun eu și mă râd zgomotos.

Se produce o tensiune imensă în aer, privirile noastre se întâlnesc, fiecare pregătit să tragă. Însă înainte să tragă mă las pe vine și mă rostogolesc spre un colț al camerei, evitând gloanțele care zboară pe lângă mine.

În timp ce mă ascund în spatele unei mese, simt adrenalina pulsând în vene. Amory se apropie încet, dar determinat. Îi aud pașii grei și respiratul sacadat. Îmi place o astfel de joacă, joacă de agent.

Amory ajunge la marginea mesei și, în acel moment, mă ridic brusc, lovindu-l cu masa în stomac. El se clatină înapoi, iar eu profit de ocazie și mă arunc asupra lui, încercând să-i iau al doilea pistol. Ne luptăm violent, dar cu zâmbetul pe buze, se pare că nu numai mie îmi plac jocurile de adulți.

În cele din urmă, reușesc să-i smulg pistolul și mă ridic, ținând ambele arme îndreptate spre el. Amory, rănit și epuizat, mă privește cu un amestec de ură și admirație:

–De la scris cântece pentru liceene ai ajuns la lupte cu armă? Progres domnule Amory, însă se pare că eu înving în această seară. Spune eu încă ținând armele îndreptate spre el.
–Sunt onorat să fiu învins, de dumneavoastră, Agent Feline!
–Totuși sunteți la curent cu identitatea mea!
–Cum să nu? Nu cred ca dumneavoastră nu sunteți la curent cu a mea identitate. Spune și își șterge sângele de pe buze.
–Știu mai multe decât știți dumneavoastră despre sine însăși, domnule Aidan sau mai bine spus Antonio Amoretti?
–Ador atitudinea de felină, zgârâie rău!
–Interesant, gloanțele zgârâie la fel? Spun eu amuzată și prefăcându-mă că analizez pistoalele.
–Ce zici de un ceai? Poate dorești o cafea?
–Antonio Amoretti, ai un haz extrem de hilar.
–Totuși, poate un milkshake cu ciocolată, cum îți place ție?
–Un glonț în inimă sau un glonț în tâmplă, cum dorești?
–Nu trage în zadar de timp, oricum nu o vei face Cleo.
–O voi face!
–Ba nu. Am analizat comportamentul tău ca persoană și ca agent, nu ai putea face asta, îndeosebi mie.
–O pot face, îndeosebi ție.
–Trage atunci, în inimă!
–Trag!
–Trage odată, să te văd!

POC! Sunetul glonțului a fost ca o săgeată de metal, sfredelind aerul. Însă Antonio nu sângera. Glonțul a fost îndreptat iarăși spre perete.

–Ți-am zis că nu o vei putea face.
–Cerința nu a fost să te ucid, avem nevoie de tine întreg și nevătămat.
–Cu siguranță! Ce v-ați face fără de abilitățile mele!
–De ce aveai nevoie de mine? Agenția noastră te vrea, nu eu. Tu de ce mă vreai pe mine?
–M-am gândit că vom face o echipă bună. Mi-ai demonstrat asta acum o minută.
–Cu ce ocazie noi doi să facem echipă?
–Cred că îl cunoști, toți îl cunosc pe Giovanni Benedetti.
–E în viață?
–Giovanni nu va deceda așa greu, însă e nevoie.
–Acum chiar aș dori o ceașcă de ceai, te rog.
–Plăcerea e de partea mea. Eram sigur că vei accepta propunerea mea.
–Care e planul? Îl întreb învârtindu-mă prin casă.
–În primul rând, plecăm de aici. Săptămâna viitoare, Giovanni are zbor în Buenos Aires.
–Interesant, Argentina...
–Are o întâlnire de afacere, marți, la ora 21:00, Cavas Wine Lodge.
–Ai început planul fără de mine?
–Tu faci parte din plan, scumpa mea Cleo.
–Scumpa?
–Cer iertare, inestimabila mea Cleo!
–Mult mai bine! Mă bag în plan dar e timpul să plec.
–Unde să pleci?
–Păi, prietenii mei?
–Nu îți fă griji, m-am ocupat de asta.
–Nuuuu, nu i-ai omorât, nu-i așa?
–Doamne, nu! Am scris un bilețel, din partea ta, în care e scris că tu nu te vei mai întoarce. Atâta tot.
–Serios? Așa simplu? Pur și simplu nu mă voi întoarce?
–Ce altceva să scriu?
–Bine, trecem peste asta, când zburăm în Buenos Aires?
–Mâine.
–Mâine?
–Da, mâine. Pregătește-te emoțional și fizic.
–Eu mă pregătesc mereu, chiar și în somn.

Cât de rapid s-au întâmplat lucrurile. Ieri eram doar Cleo, care stătea toată ziua la piscină și azi iarăși a revenit în acțiune Agent Feline, alături de Antonio Amoretti, momeala agenției unde lucrez. De la toate aceste aspecte o iau razna, păstrarea celor două identități, munca în echipă cu dușmanul meu și pierderea unei vieți modeste.

Va continua...