With You

II Capitol

Monica s-a schimbat brusc la față, blocată cu gura căscată, doar ochii îi străluceau de fericire. Când eram în liceu ascultam împreună numai melodiile lui Aidan, cu siguranță nu le mai ascultăm acum, dar le știm încă pe de rost.
           Însăși Aidan Amory, un băiat tânăr, înalt, brunet, cu un chip de înger, având ochi înguști, căprui și buze cărnoase. Brațele îi sunt acoperite de nenumărate tatuaje, fiecare cu o semnificație aparte. Presa nu a aflat nici până în ziua de azi ce se întâmplă în viața lui personală, el confirmă că nu are o viață personală, fiind în fiecare zi la studio sau la diferite interviuri și podcasturi.
Nick se întinde pe canapea, oarecum dezamăgit. Îl înțeleg perfect, Siren Musa nu va fi la festival, dar un plus este că va petrece timpul prețios tot cu Monica. Vor petrece o noapte romantică la un festival internațional, poate chiar îi va place, totuși nu e într-atât de rău.

–Nick, totul bine?
–Da totul e extraordinar!
–Asta e soarta, nu o poți schimba. Dacă îți dorești cu ardoare să reușești, vei găsi modalități să îți îndeplinești visurile!
–În ce carte ai mai citit sfatul ăsta?
–În cartea vieții, imaginează-ți.
–Gata vă rog, Cleo nu îl asculta, știi cum sunt glumele lui.
–Sunt conștientă, nu-ți face griji, nu mă supăr pe astfel de nimicuri.

*** Ziua festivalului***

–Monica! Unde ai pus trusa mea de machiaj?
–Privește în raftul de jos!
– Nu-i aici.
–Acuș vin, să termin de mâncat.
–Mai repede Monica!
–Gata, gata, vin chiar acum!
–Cel mai bine îi este lui Nick, nu are nici un stres.
–Un pic nu e împăcat cu situația dar rezolv eu cu el, nu-ți face griji.
–Nu îmi fac griji, când sunteți singuri cu siguranță se comportă diferit și pun pariu că îi va place și la festival!
–Vom vedea, până când nu sunt schimbări referitor la festival...
–Totuși unde mi-ai pus trusa de machiaj?
–Uite-o, era acolo unde ți-am zis. Cleo, ești dezorientată astăzi!
–De ce anume astăzi? Când eu n-am fost dezorientată?
–Să mă gândesc bine... cred că ultima dată când ai fost organizată a fost... Nu mai știu, chiar nu mai știu când!
–Eu ți-am spus!
–Bine, eu cu Nick te așteptăm jos, te rog machiază-te mai repede!
–Înțeles, acceptat, realizat!

   Peste 5 minute sunt în drept cu ușa, amicii mei mă așteaptă în mașină. Sunt îmbrăcată într-o pereche de blugi albaștri deschis, un top alb de la Zara si deasupra am un hanorac alb, legat în fațadă și în adidași la fel albi. Nu am uitat și de accesoriile din păr care dau viață look-ului...
    În mașină, cât de bizar nu ar părea, ascultăm melodiile cântăreței Siren Musa. Lui Nick îi place, se bucură de moment. Conduce mașina, liniștit, cel mai posibil se gândește ce va face la festival. Totuși, vor fi diferite distracții, jocuri, standuri cu mâncare și băuturi, nu va fi într-atât de plictisitor.

    Ajungem peste 2 ore de ascultat Siren Musa, intrăm pe un teren măreț, acoperit total de verde. Culorile vii ale pavilioanelor și standurilor, ce emană arome hipnotizante de curry indian, tacos mexican și sushi japoneze, se îmbină armonios cu strălucirea soarelui și cu zâmbetele largi a celor din jur.
     În centrul atenției, o scenă imensă este locul unde întregi artiști din intreaga lume își vor împărtăși talentele cu o audiență entuziastă, în doar câteva minute.
      Pe lângă muzică și mâncare, festivalul găzduiește o varietate de activități distractive, de la jocuri tradiționale a diferitor țări până la zone de aventură cu cățărări și tiroliană pentru cei mai curajoși. Atmosfera este încărcată de energie pozitivă și de un spirit care te îmbie să explorezi și să te bucuri de fiecare moment.

–Privește, vată de zahăr! Spune Monica luându-l pe Nick de braț și fugind, lăsându-mă pe mine singură.

    Însă eu nu m-am pierdut. Am plecat să privesc obiectele de artă care se vindeau la pavilioane. Fiecare pavilion ascundea o poveste, iar culorile și texturile fiecărui produs mă captivau pe măsură ce pășeam mai departe. Mă rătăceam în detalii și în frumusețea fiecărei creații expuse la vânzare.

Nick și Monica în timp ce se plimbau mâncau vată de zahăr. Monica nu înceta să își exprime entuziasmul. Nick, cu toate că își dorea să vadă prestația lui Siren Musa, nu putea să nu se bucure de atmosfera magică a festivalului, iar prezența Monicăi îl făcea să uite de dezamăgirea lui inițială.
În ritmul muzicii live, pe fundalul zgomotelor muzicale, cerul devenea din ce în ce mai înstelat. Cei doi îndrăgostiți au găsit un loc mai retras, privind stelele, vorbeau despre visurile și aspirațiile lor. Pentru Nick, momentul acela a fost mai valoros decât orice concert sau eveniment.

Privind un timp foarte îndelungat toate creațiile de la standuri și ascultând piesele mele preferate, live, mi-am dat seama ca trebuie să fac o mică pauză pentru a pleca la toaletă, însă nu știam unde se află, astfel am întrebat o persoană din împrejurimi:

–Hei, îmi cer iertare, nu știi unde e toaleta?
–O, sigur, drept înainte apoi la stânga.
–Mulțumesc...

Nu am înțeles bine ce a zis din cauza muzicii, dar am înțeles esența, așa că mă voi lua după intuiție. Mergând înainte, mă opresc la o intersecție. Stau un pic pe gânduri și hotărâtă mă îndrept spre dreapta. Acolo se aflau niște rulote, mă gândeam că este ceva în neregulă, dar cine mă cunoaște aici? Am intrat într-o rulotă și parcurg toată încăperea mică până la o ușă pe care scria cu font gros "WC". În momentul când vreau să deschid ușa, mânerul ușii se lasă în jos în fața mea apărând imaginea unui băiat chipeș, cu bustul gol, acesta fiind chiar însăși...

Va continua...