With You

IV capitol

Locația este vibrantă, cu lumini și afișe strălucind, fani entuziasmați și zgomotoși. Aidan strânge mai tare mâna mea, ca și cum ar vrea să-mi transmită că totul va fi bine. Intrăm în zonă și el este imediat înconjurat de fani și lumini de blitzuri. Mă retrag ușor în spate, simțindu-mă din nou pe margine.
Însă Aidan nu-mi dă drumul. Își face loc prin mulțime, salutând și zâmbind, dar cu mâna lui ancorată încă în a mea. Găsim un moment perfect și ne oprim pe marginea scenei, în culise. Aici, zgomotul e mai puțin copleșitor, iar eu îmi permit să-l privesc cu adevărat.

"–Ești bine?" Mă întreabă el, cu o sinceritate dezarmantă.

Îi răspund cu un zâmbet timid, simțind că barierele dintre noi se topesc puțin câte puțin.
"–Da, sunt bine."
"–Mulțumesc că ești aici!" Dă din cap și își îndreaptă atenția spre scenă, unde urmează să urce.

Mă uit la mulțimea de oameni și îi zăresc pe Nick și Monica, care păreau plini de entuziasm. Nu mă observaseră deoarece erau prea departe de scenă și nu vedeau ce se întâmplă în culise. Mă simt ușor amuzată de nerăbdarea lor evidentă prin gesturile lor.

Deodată, aud numele lui Aidan este rostit la microfon și mulțimea iarăși izbucnește într-o explozie de aplauze și strigăte.

În acel moment, observ cum colegii săi din culise își dau coate și își aruncă priviri complice. Se șoptesc între ei și, din când în când, își îndreaptă privirea spre mine. Atmosfera din spatele scenei este încărcată de o emoție aparte, ca și cum cu toții ar aștepta un punct culminant al evenimentului.

Mă apropii de unul dintre colegii lui și, cu o oarecare intimitate, îl întreb despre ce este vorba.
"–Aidan a acceptat astăzi o provocare de la Henry. A trebuit să cunoască o fată nou și să o facă să se simtă specială. E doar un joc, curând totul va reveni la normal..."

Eu rămân fără cuvinte, mă întorc spre Henry și îl privesc, aspru, fix în ochi. Mă îndrept spre el, îl apuc de mână și îl întreb:
"–E adevărat?"
El doar tace.
"–Îți mai adresez odată o singură întrebare, e adevărat?"
"–Da, e adevărat."

Eliberez mâna și plec în fugă din culisele scenei. Mă îndrept cu hotărâre spre Nick și Monica, simțind cum ochii încep să lăcrimeze...
Trec prin îmbulzeală, încercând să îmi mențin calmul, dar sentimentele de trădare și umilință mă copleșesc. Fiecare pas parcă e tot mai greu, iar lacrimile sunt tot mai greu de reținut.
Ajung în fața lui Nick și Monica, care mă privesc surprinși de starea mea. Monica își dă seama că ceva nu este în regulă și mă întreabă imediat:
"–Ce s-a întâmplat?"

Încerc să îmi adun cuvintele, dar vocea nu se frânge.
"–A fost totul o provocare. Aidan a fost provocat să mă facă să mă simt specială. A fost doar un joc pentru el."

Monica mă îmbrățișează strâns, iar eu cedez. Lacrimile curg necontrolat și simt cum durerea mă sufocă. Nick își pune mâna pe umărul meu și zice:
"–Îmi pare atât de rău, nu meritai asta..."

    În timp ce stăm acolo, îmbrățișați, aud cum mulțimea izbucnește din nou în urlete. Aidan își continuă spectacolul, fără să știe ce furtună a declanșat în sufletul meu. Simt cum fiecare sunet de pe scenă mă rănește și mai tare.

    Mă uit în ochii prietenilor mei, găsind alinare în sprijinul lor. Știu că trebuie să mă îndepărtez de acest loc, de aceasta experiența dureroasă. Ei mă i-au de mână și mă conduc spre ieșire, în timp ce eu încerc să-mi recapăt forțele.

      Pe măsură ce ne îndepărtăm, îmi jur că nu voi mai lăsa pe nimeni să mă folosească astfel. Învăț o lecție dură despre încredere și despre cât de fragilă poate fi inima umană. Totuși, în mijlocul acestei dureri, știu că am prieteni adevărați care sunt alături de mine și care mă vor ajuta să mă vindec.

Va continua...