With You

XII capitol

~~~
Perspectiva lui Cleo
~~~

După ce Monica și Nick au acceptat să ne ascundem până când în fostul nostru apartament, am fost foarte ușurată. Eram atât de ușurată ca fără să îmi dau seama l-am cuprins pe Antonio.

–Sunt în siguranță pentru moment! I-am spus încet, privindu-l direct în ochi.

–Nu uita, doar o relație profesională, scumpa! Mai răspuns cu un mic regret, parcă fiind dezamagit.

     Am pus în ordine toate valizele și pentru a mă relaxa un pic, în urma celor întâmplate, mi-am scos pachetul de țigări din locul meu secret. Știam sigur că încă sunt acolo. Fumatul a fost un obicei de care scăpasem cu mult timp în urmă, dar am simțit nevoia de o recreere. Am ieșit din casă fără ca să fac un zgomot, nu doream cineva să mă observe. 
       Trecuse o oră și jumate. Deja se înnoptase și se lăsase răcoare. Am intrat, din nou, încet în casă, fără ca cineva să audă. M-am îndreptat direct spre baie și mi-am spălat dinții, pentru a nu crea suspiciuni.

       Ieșind din baie, mă izbesc în Antonio.
–Unde ai dispărut pentru o oră jumătate?

–Am fost până afară, pentru a analiza tot ce s-a întâmplat până acum.

–Scumpa, încă se simte mirosul.

Dau ochii peste cap și îi reproșez.
–Nu sunt copil mic. Nimeni nu îmi va interzice să fumez.

–Nu așa am vrut să mă înțelegi. Nu îți voi spune eu ce să faci.

–Atunci de ce te iei de mine? Îl întreb ridicând o sprânceană.

–Puteai să mă chemi și pe mine. Avem nevoia să discutăm despre legătura dintre noi.

–De ce am avea nevoia?

–Eu zic că este obligatoriu să discutăm.

–Putem merge afară, în spatele curții este un leagăn, nu ne va observa nimeni. Acum vin de acolo.

–Sigur! Nu s-a necăjit și a încălțat o pereche de șlapi de cameră.

       Așezându-mă pe leagăn, am prins curajul să îl întreb:

–Am ajuns în punctul când nu știm ce fel de relație avem? Mă amuz eu, chiar și dacă nu era amuzant deloc.

–Totul s-a început cu o privire... Mereu, se începe cu o simplă privire. Nu, nu la festival, ci atunci când viața mea era pusă în pericol de tine ținând două arme în mână.

Am tăcut un moment, gândindu-mă: "Ce el mi-a oferit? Necazuri? Dușmani? Mi-a oferit un drum spre moarte! Cuvintele nu înseamnă nimic. Dacă m-ar fi iubit, nu m-ar fi implicat în misiunea lui nenorocită! Dar simt că nu a vrut să-mi facă rău, doar m-a vrut aproape! Eu tot vreau să fiu alături de el!" Îl privesc cu o privire rece dar în interiorul meu mor de la prezența lui.

–Chiar și având aceste probleme, chiar și dacă cineva îmi vrea moartea, eu oricum sunt fericită, pentru că sunt aici cu tine!

–Într-un final am ajuns la un punct comun?

–Da, ar trebui să încercăm...

–Nimeni nu a putut să ajungă la inima mea, idee n-am cum tu ai făcut asta. Spune și îmi întinde mâna să mă ridic de pe leagăn.

Adăugând:

–Nu mă deranjează dacă nu ai multe de spus.

Îi întind mâna ca aprobare și îmi fură un scurt sărut, în clipa ce mâna lui stângă se întâlnește cu talia mea.

–Aș gusta de nenumărate ori tutunul în așa mod.

Eu doar am zâmbit stângaci.

–Ar trebui să intrăm înapoi în apartament. Nick cu Monica sigur ne caută. Nu realizăm încă ce s-a întâmplat, sperăm doar să nu fie un vis.

Intrăm în casă, Monica dormea, Nick era în bucătărie, mânca un sandwich.

–Unde ați fost?
–Am făcut o mică plimbare. Îi răspund eu rapid, întrerupându-l pe Antoni.
–Da, am fost la o mică plimbare. Zice și colțul gurii i se ridică formând un zâmbet șmecher.
–Fiți atenți! Ar putea să vă observe cineva.
–Nu e o problemă, oricum vom face față agenției. Spun eu îndreptându-mi privirea spre Antoni.
–Cleo, îmi pare bine că ai găsit pe cineva în care poți avea încredere.
–Te referi...
–Se observă, Cleo! Te schimbi la față când ești cu Antoni!
–Mersi că ne ajutați Nick!
–Măcar acum nu vei fi a treia în plus lângă mine și Monica. Spune și râde în hohote.
–Foarte amuzant Nick. Îi reproșează Antoni, luându-mi apărarea.
–Eu plec la somn, îmi este de ajuns pe ziua de azi.

Aproape adormeam, ochii încet încet se închideau, însă brusc ușa mea se deschide, de după ea ieșind Monica.

–E adevărat? Mă întreabă Monica entuziasmată.
–Ce să fie adevărat? Tresar eu, confuză.
–Nick, mi-a spus tot.
–Ce ți-a spus?
–Tu și Antoni? Serios?
–Da, serios.
–Vaaaiii, cât de fericită sunt pentru tine! Sare pe pat și aruncă cu o pernă în mine.
–Ceva detalii nu vrei să îmi dai? Adaugă ea.
–Păi...
–De fapt, știu tot. Antoni i-a povestit lui Nick fiecare detaliu.
–O doamne... Sper să nu ne hărțuiți des pe subiectul ăsta.
–Sigur, vă vom lăsa să fiți voi înșine.
–Acum că toți știu, eu zic să pleci la culcare. Afirm eu și o împing în glumă de pe pat.
–Bine, bine. Noapte bună!
–Noapte bună, Monica!

Dimineața următoare mă trezesc cu o dispoziție foarte plăcută. Plec în living, unde, deja, toți luau micul dejun, privind o comedie americană. Părea că totul merge bine, Antonio mi-a făcut loc lângă el și m-a cuprins. Monica cu Nick chiar și dacă au promis că nu se vor băga în relația noastră, își tot trăgeau coate și făceau priviri amuzante.

   Pe neașteptate, de afară se auzeau zgomote, o mulțime de voci. Ne-am ridicat toți și ne-am uitat pe geam. Reporteri, foarte mulți reporteri. Numele meu și a lui Antoni era menționat de toți. În acel moment ne-am dat seama că agenția m-a găsit, va trebui să rezolvăm cat mai repede problema.

     În timp ce reporterii strigau întrebări și făceau fotografii agresiv, Antonio și cu mine am ieșit hotărât în fața casei. Am încercat să le explicăm că nu putem oferi nicio declarație în acest moment.
     În casă, Nick și Monica priveau de la fereastră, îngrijorați de situația în care se aflau prietenii săi. Deodată observă cum Cleo lovește o doamna reporter, fix în nas.

Între timp afară:

–Domnule Aidan Amory, e adevărat că sunteți martori la decesul lui Giovanni Benedetti?

–în niciun caz! De unde dețineți o astfel de informație?

–Avem dovezi, domnule!

Nu mă puteam abține, toată lumea sărea peste noi, neavând un pic de simț. Adresau întrebări stupide și ne luau peste picior.

–Aveți dovezi? Reproșez eu urlând. Iată acum să aveți dovezi! Și o lovesc în față pe doamna care adresa întrebări.

Strigăte de uimire au umplut atmosfera care deja era tensionată. Antoni s-a blocat, însă simțeam cum dorea să plângă în hohote de râs. Eu m-am speriat la început, ne conștietizând ce am făcut în urmă cu o secundă, însă m-am prefăcut că totul e sub control. M-am întors cu spatele la toți reporterii și am intrat în bloc, cu Antoni care venea din spate.

Va continua...