With You

VII capitol

Am ajuns la un restaurant, sper să nu fie mulți prin preajmă.

–Ești sigur că nu vom ajunge iarăși în presă?
–Nu îți fă griji, locul ăsta e perfect! Cunosc lucrătorii, administrația restaurantului și chiar și cei care își petrec aici timpul liber.
–Doar mă bazez pe tine.

Când intrăm toți se întorc spre noi și zâmbesc. Amory își salută cunoscuții și îmi arată masa de două persoane la care vom sta. Era amplasată într-un loc retras, cum mi-am și dorit. Mi-a tras scaunul ca un gentleman și la fel s-a așezat și el pe scaunul din fața mea.

–Am putea să ne cunoaștem mai bine din moment ce suntem acum, aici. Dorești ceva să mănânci, ce îți place?
–Păi... O salată cesar cu creveți este ideal.
–Ha, ce alegere! Eu voi comanda ratatouille la cuptor și nu uit și de o sticlă de vin alb.

Am făcut comanda și am început a vorbi. Într-un final până ce comanda venise, noi am reușit să explicităm situația noastra din trecut, pe cale pașnică. Am hotărât să uităm despre ea și să vorbim despre alte chestii neimportante din viața noastră.

–În mașină... Ai zis că nu vrei să fii rănită a doua oară...
–Da... Nu înțelege greșit... Nu e chiar atât de grav, cred eu.
–Spune-mi, am tot timpul din lume!
–După festival, când am aflat... În drum spre casă...
–O doamne! Îmi pare rău.
–E în regulă, e o temă care o pot discuta deschis. Deci, am fost rănită la picior, dar m-am recuperat rapid.
–Totul este bine acum?
–Da, acesta a fost încă un motiv pentru care am venit în vacanță, aici, cu prietenii.

Conversația a continuat despre mai multe subiecte, cum ar fi: hobby-urile, învățătura, familia și altele.

–Mi-a făcut plăcere să petrec această seară cu tine, însă cred că deja e timpul să plecăm acasă.
–Sigur, de asemenea am fost impresionat de personalitatea ta, aștept cu nerăbdare următoarea întâlnire!
–Următoarea întâlnire?
–Da, am spus ceva greșit? Aveam nevoie de cineva cu care să pot vorbi despre altceva în afară de muncă.
–Atunci data viitoare mergem unde te voi duce eu!
–Ai grijă ce loc alegi, Cleo! Chiar și dacă vom fi văzuți să nu te sperii dacă te vei regăsi în social media!
–Voi avea grijă, voi avea.

Cheamă ospătarul și achită mâncarea. Brusc, cere pixul ospătarului, ia un șervețel și scrie ceva pe el. Întoarce pixul băiatului ospătar și îi mulțumește. Îmi întinde șervețelul și îmi spune:

–Acesta e numărul meu personal, mă suni.
–Bine...

În drum spre casă, a fost foarte atent la drum, de data aceasta nu mi-am făcut griji, el cunoscând deja circumstanțele. Ajungând în fața hotelului, el se dă jos din mașină și îmi deschide ușa, ceea ce ma făcut să roșesc, însă mi-am adus aminte că nu simte nimic pentru mine și că suntem doar prieteni. Mi-am luat rămas bun și m-am îndreptat spre camera mea de hotel.

–Cleo, stai!

Eu m-am întors spre el, privindu-l curioasă.

–Sunt bucuros că ai acceptat să îți dedici timpul pentru mine!
–Nu e pentru ce, a fost plăcerea mea!

Ajung în cameră, Monica și Nick dormeau dar se pare că i-am trezi eu făcând zgomot intrând pe ușă.

–Acum e momentul? O întreabă Nick pe Monica.
–Acum e momentul. Spune hotărâtă Monica.
–Ce moment? Întreb eu.
–Unde ai fost? Cu cine ai fost? De ce ai fost?
–Monica, totul e bine! Sunt acasă. Sunt vie.
–Totuși nu mi-ai răspuns la întrebări!
–...
–Clar. Nici nu vei răspunde.
–Corect! Spun eu amuzată.

În această seară a venit rândul să dorm și în pijama. De abia e a doua zi de când suntem în Miami Beach și deja s-au întâmplat atâtea! Aș dori să le povestesc și prietenilor mei despre Amory dar încă nu sunt hotărâtă cum vor reacționa ei.

Dimineața mă trezește Monica, foarte agitată.

–Cleo! Cleo, trezește-te! Tot țipa încontinuu, fluturând cu telefonul prin aer.
–Daaa, sunt trează, sunt trează!
–Ce e asta??? Îmi strigă în față și îmi arată cu disperare ceva în telefon.

Deschid mai bine ochii și văd o poză cu mine și Amory, din seara trecută. Nu mă miră nimic, simțeam că va fi așa.

–Cleo, zi-mi că e editat!
–Nu e editat. Într-adevăr, seara trecută am ieșit cu Amory.
–Cleo! Îți dai seama la ce risc te expui, te folosește, cum le-a folosit și pe altele!
–Am fost doar să clarificăm situația cu provocarea, totul e bine! Am luat-o de la început doar ca prieteni!
–Cât de tare nu mai enervat, am încredere în tine!
–Bineee, dacă totuși este decizia mea, eu astăzi iarăși voi pleca cu Amory în oraș.
–Of, Cleoooo!
–Doar ca prieteni, atât!

Am luat micul dejun cu Nick și Monica și după am plecat la piscină să ne bronzăm. Noi, fetele, ne-am luat câte un milkshake cu ciocolată, iar Nick o bere răcoritoare. Am stat aproape toată ziua la piscină, cu gândul ca poate este posibilitatea să îl văd și pe Amory pe aici, dar nu a fost să fie. Nu m-am întristat, oricum era să ne vedem, așa am petrecut timp cu Nick și Monica și voi petrece timp și cu el.

Pe la ora 20:00, am decis să îl sun, însă nu mi-a răspuns. Eram pe gânduri, credeam că poate Monica a avut dreptate, poate el doar își schimbă prietenele ca pe haine. Îmi făceam griji, eram neliniștită, cum am putut să mă las iarăși păcălită de un idiot. Dacă e celebru nu înseamnă că are dreptul de a se folosi astfel de fete.
Trecuse jumate de oră și aud cum îmi sună telefonul. Era Amory.

–Ți-ai adus aminte!
–Scuze, am avut treabă.
–Da... Treabă...
–Sunt obosit, de ce ai sunat?
–Nimic, doar...
–Nu ai sunat pur și simplu, ai vrut să ne întâlnim, nu-i așa?
–Nu, pur și simplu... Nu reușesc să termin fraza că el iarăși mă întrerupe.
–La 21:00, voi fi la intrare! Și îmi închide.

Totul s-a întâmplat brusc, însă totuși de ce e așa ocupat, nu a venit și el în Miami Beach să se odihnească? Părea serios și un pic nervos. Dacă eu aleg locul unde astăzi vom lua cina, decid să îmi iau o pereche de șorți, albaștri și un maiou alb, părul mi l-am împletit în două codițe și m-am încălțat în adidași albi.

L-am observat încă coborând pe scări, vorbea cu cineva la telefon și era îmbrăcat din nou în negru însă de data aceasta avea ochelari pe ochi, chiar și dacă se înnopta și un chipiu. M-am apropiat de el, însă nu mă văzuse încă.
–Ți-am mai spus, vom rezolva, acum nu pot! Totul trebuie să fie sub controlul meu! Fără mine nu acționați!

S-a întors și a remarcat că eu stau în spatele lui:
–Te voi suna când mă voi elibera.
Deci unde mă duci astăzi?
–Vei vedea! De ce ți-ai pus chipiu și ochelari? Te ascunzi de cineva? Cine era la telefon?
–Cleo, ești prea curioasă. Da, mă ascund, nu vreau să îți creez probleme.
A ocolit întrebarea despre cine era la telefon, dar nici eu n-am insistat. L-am apucat de mână și i-am spus:
–Bine, cred că ai vrea să mănânci Cuban Sandwich? Sandwich presat cu pâine cubaneză, umplut cu felii de porc prăjit sau fript, șuncă, brânză topită, muștar și murături, o mâncare tradițională în Miami.
–Orice mănânc, sunt lihnit de foame!

Ne-am comandat Cuban Sandwich de la un butic de pe stradă și ne-am așezat la o terasă mică de alături. Era ciudat să merg cu Amory, fiind deghizat. El credea că lumea astfel nu îl va recunoaște, însă el atrăgea astfel mai multă atenție.
Mâncând, am prins curajul să îi zic că pare straniu look-ul lui, el m-a ascultat și și-a scos ochelarii și chipiul.

–Așa e mult mai bine!
–Oricum e periculos!
–Periculos? De ce?
–Vezi tu... Greu de explicat.

Atunci aud un zgomot puternic, apoi încă unul. Cineva împușca, împușca înspre noi.

–Cleo, aici! Amory ma trage de mână și ne ascundem după un butic.
–Ce a fost asta?
–Am spus că este periculos!

Va continua...