Will you burn for me?

Capitolul 6

Delvina

Pe tot parcursul zborului toată lumea a fost tăcută. Sunt recunoscătoare pentru asta, nu mi-aș fi dorit încă o discuție pe tema răpirii mele, nici Mark nu cred că vrea să mai audă încă o dată cum a murit iubita lui. El și Blaire urmau să se căsătorească, părinții lor le-au aranjat acest lucru. Chiar dacă în prezent formăm cu toții o alianță, nu se știe ce ne rezervă viitorul, totul este incert, așa că o căsătorie impune alianță obligatorie. Credem că deținem controlul asupra vieții noastre dar doar ne amăgim. Adevărul este că nimic nu poate fi controlat, nici măcar prezentul. Mark și Blaire nu se iubeau, sau așa au vrut să arate lumii. Să ai oameni pe care îi iubești, în lumea noastră, reprezintă cea mai mare slăbiciune. Dacă li se întâmplă ceva ești foarte ușor de controlat. Pe mine nu mă poate păcăli, am văzut cum a reacționat Mark când a venit la acea hală și a văzut-o pe Blaire, o iubea în adevăratul sens al cuvântului, era sufletul lui, era viața lui. Nu arată la exterior, dar știu că suferă infernal, iar întunericul care și pe mine mă înconjoară, a ajuns și la el.

Aterizarea a fost un chin pentru mine, îmi este tare frică să zbor, deși nu mi-a fost dintotdeauna. Raven, însă, nu a mai venit lângă mine să mă calmeze, a stat nemișcat tot restul zborului privind pe fereastră și a tresărit când Xander l-a bătut pe umăr spunându-i că e momentul să coborâm. Oare ce e în capul lui acum? Oare l-am pus pe gânduri cu întâmplarea mea? Să fie afectat? De ce ar fi?

Ne urcăm cu toții în mașini și urmează să ne cazăm. Am fost invitați să locuim în această perioadă la casa familiei Woods, însă nu vreau să ajung în acel cartier. Raven a insistat să stăm împreună, așa că mergem în apartamentul lui, ajungând astfel la un compromis. Nu-mi place  să-l am atât de aproape, îmi doresc să-l țin la distanță pe cât posibil, dar tare îmi este frică că nu voi reuși...

Raven

Ajungem la apartamentul meu de pe 5th Ave, lângă Central Park, mai exact un penthause, la etajul 86. Delvina a mai fost aici o singură dată, în ultima ei vară. Am plecat mai devreme de la o petrecere deoarece ea se amețise, și nu era în regulă să  petreacă și mai mult. I-am spus niște lucruri oribile atunci, pe care le regret nespus, și mă simt ușurat că nu și le mai amintește, sunt egoist? Nu ar trebui să mă aline faptul că are amnezie, dar în această situație...

Acum 6 ani

Mereu ajung să fiu colacul ei de salvare, ce sunt eu, bodyguard personal? Fata asta mă scoate din minți.

-  Direct în cadă cu tine.

O ridic de la podea și mă îndrept spre baie, o așez pe blatul de lavoar și dau drumul la apă să curgă în cadă. Mă întorc spre ea, îi dau hainele jos, iar ea pare să nu aibă vreo jenă. O ridic din nou și o așez cu grijă în apă. Îmi iau la îndemână gel de duș și șampon și încep să o spăl ca pe un copil mic. Să o ating se simte atât de natural, atât de  bine, ea arată atât de bine... Nu te duce acolo Raven. Îmi scutur capul încercând să îndepărtez aceste gânduri.

- Mă descurc singură de acum, adu-mi te rog niște haine.

Atât de încăpățânată. Mă conformez dorințelor ei și fug la dressing să caut ceva potrivit pentru ea. Aleg un tricou alb și, cam atât, oricum îi va veni ca o rochie, deci e bine. I le las în baie și mă retrag așteptând să termine. Nu apucase să se îmbete tare, însă nici mult nu mai avea. De fiecare dată alege să se rupă de realitate cu fiecare ocazie. Nu înțeleg de ce alege să se comporte astfel.

Ies pe balcon, îmi aprind o țigară și mă așez pe canapeaua de pe terasă când apare și ea. Cred că este mai bine dacă a găsit prin bucătărie tot ce are nevoie pentru a prepara două căni cu ceai, iar una mi-o oferă mie.