Will you burn for me?

Capitolul 8

Delvina

- Nu există alt drum? - întreb șoferul de taxi, ochii mei fixându-se pe oglinda retrovizoare, căutând un răspuns mai mult decât o simplă direcție.

- Nu, domnișoară, îmi pare rău, dar suntem blocați. - spune șoferul, făcând o simplă constatare a traficului.

- În regulă, merg pe jos. - spun, în timp ce-i întind banii pentru cursă. Păstrați restul.

Fără să privesc înapoi, ies repede din mașină. Mă strecor printre oamenii de pe trotuar, fiecare pas amplificând tensiunea din corpul meu. Am nevoie de răspunsuri, iar timpul nu este de partea mea.

Merg să mă întâlnesc cu părinții lui Duncan, unchii mei. Cei doi răpitori pe care Mark i-a adus în Redstone mi-au dezvăluit niște secrete tulburătoare înainte să le pun capăt. Ceva legat de rudele mele dragi. De aceea trebuie să ajung cât mai repede la ei să-i confrunt. N-au nicio idee că sunt pe urmele lor.

Telefonul vibrează în buzunarul blugilor mei cargo negri. Îl scot și văd numele corbului pe ecran. Hmm, se pare că s-a trezit.

"Delvina, unde ești?"

"Am ieșit puțin, simțeam nevoia de o plimbare matinală. Nu stau mult." - îi răspund, fără să aștept răspunsul. Setez telefonul pe silent și îl vâr înapoi în buzunar. Misiunea mea este prea importantă pentru a fi întreruptă acum.

Trebuie să mă grăbesc. Dacă rămân prea mult singură, ceilalți vor începe să pună întrebări, iar ultimul lucru pe care îl doresc acum este să le ofer răspunsuri. Nici măcar cu Mark nu am vorbit.

Și aici este. Unchii mei conduc împreună o clădire de birouri a unei filiale imobiliare. Sau cel puțin asta cred. A fost ușor să trec de portar. Aparent, numele meu i-a fost suficient și nu a pus întrebări, ba chiar mi-a dat indicații clare către biroul lor.

Liftul se oprește la etajul 28. Merg pe holul lung și impunător până ajung în fața ușii lor. Ridic mâna să bat, dar mă răzgândesc imediat. De ce să fiu politicoasă? Cobor mâna și apuc clanța fără ezitare, intrând repede.

- Delvina! - strigă unchii mei, Rachel și Henry, într-un unison, surprinși.

Observ că am întrerupt o ședință. Perfect.

- Trebuie să vorbim. - spun, trăgând un scaun și așezându-mă în fața lor, ochii mei fixându-se pe fiecare dintre ei.

- Delvina, dragă, dacă nu te superi, poți aștepta puțin pe hol? După cum observi, suntem puțin ocupați. - mă roagă Rachel, încercând să-și păstreze calmul în fața clienților.

Îmi ridic privirea către toți cei prezenți și un zâmbet enigmatic îmi apare pe față.

- Dacă sunteți în căutarea unei metode sigure de a pierde milioane și de a fi înșelați elegant, atunci ați ajuns exact unde trebuie. Nu există altă companie care să vă păcălească mai eficient în tot New York-ul. Dacă ceea ce vă doriți este să fiți manipulați și să pierdeți tot, ați ales perfect.

Nu credeam că va fi nevoie de atât de puțin ca să conving clienții să plece. A fost prea ușor.

- Ce tot crezi că faci aici? - scuipă unchiul meu, furia clocotindu-i în ochi.

- Vreau să vorbim. Acum ascultați-mă cu atenție. Vreau să-mi răspundeți sincer. Dacă mă mințiți, nu voi ezita să-l folosesc. - spun și le fac semn către pistolul pe care tocmai l-am scos din vestă și l-am așezat pe masă, metalul rece strălucind amenințător.