Will you burn for me?

Capitolul 11

Raven

M-am trezit devreme în dimineața următoare, simțind cum razele timide ale soarelui începeau să pătrundă prin geamurile încă acoperite de perdele. Oboseala plăcută din corpul meu este amestecată cu gânduri neliniștite care îmi bântuie mintea. Amintirea nopții trecute cu Delvina mă face să zâmbesc, dar și să mă întreb despre semnificația profundă a acelor momente. Nu îmi vine să cred că aveam să petrecem împreună o noapte atât de intimă și plină de iubire. Iubire, nu?

Aud voci venind din sufragerie, mă ridic pe jumătate în pat, privind spre ușa deschisă. Mă simt neputincios, dar și decis să fiu alături de ea în orice moment.

- Alo?... - aud vocea Delvinei. Când? Azi?

- E totul în regulă? - o întreb în șoaptă și îmi face semn să aștept puțin atunci când mă duc la ea.

Delvina închise telefonul și își aruncă o privire cumpănită spre mine. 

- Era Duncan. Aparent acasă nu s-a mai întâmplat nimic, este îngrijorat pentru mine și s-a dus la aeroport. Au venit după el Silver, Shawn și Ron și vin toți în New York. Acum sunt îngrijorată că nu e nimeni la conducere în Las Vegas.

Simt o adâncă neliniște. 

- Dar nu vin toți conducătorii din oraș, nu? -  întreb eu, încercând să o liniștesc pe Delvina și să o ajut să-și organizeze gândurile. Dar tipul ăla Ron?

- Mhm. I-aș zbura creierii cu prima ocazie.

- Uite, îl cunosc pe Duncan de puțin timp, nu cred că ar părăsi orașul dacă nu era sigur că toate lucrurile sunt în regulă.

- Duncan este cu capul pe umeri, dar nu când e vorba de mine. Cred că părinții lui au vorbit cu el, și asta l-a făcut să se întoarcă. Dar orice i-au fi spus, sigur nu este adevărul.

- Și care este adevărul? - sunt tare curios.

- Ei ne-au provocat accidentul în care eu mi-am pierdut memoria. - se întoarce spre mine și mă privește adânc în ochi.

Tot ce s-a întâmplat nu are nicio logică. Să nu mai spun că până acum, mereu am crezut că ei sunt părinții Delvinei. Iar acum să mai aud și că ei au vrut să o omoare? De ce?

- De ce? - întreb intrigat, încercând să-mi ascund furia.

- De ce ce?

Zâmbesc. Mereu am făcut chestia asta amândoi.

- De ce au vrut să te omoare? Trebui să fie un motiv însemnat dacă au fost în stare să-și sacrifice propriul fiu.

- Nu știu de ce...

Tâmpit. Trebuia eu să insist. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să o întristez, mai ales după noaptea trecută. Și ce mai noapte. Nu-mi vine să cred că mi s-a dăruit mie, iar eu am fost primul. Cine ar fi crezut?

- Vino aici. - o îndemn iar ea execută.

O strâng în brațe, încercând să o calmez.

- Regreți noaptea trecută? - iar o bat la cap, de ce căcat mă comport așa?

- Corbule, tot ce am spus aseară a fost adevărat. Nu am ce să regret. Îți sunt foarte recunoscătoare, mulțumesc!

M-am înmuiat complet, nu știu ce să-i mai spun.

- Deci dacă vin cei din Las Vegas, presupun că trebuie să ne pregătim pentru o ședință. Cred că ar fi bine să ne adunăm acasă la Xander.

- În niciun caz. Ne vom întâlni pe teren neutru, undeva în aer liber. Știi vreun loc?