Will you burn for me?

Capitolul 14

Delvina

Juana, ce ți-am făcut?...

Mă uit la ea iar priveliștea îmi inspiră ură. Ură față de propria persoană. De ce toată lumea trebuie să sufere pentru mine? De ce toți care iau contact cu mine sfârșesc prin durere.

Juana este la podeaua rece a depozitului în care ne aflăm, inconștientă de la substanțele cu care a adormit-o. Toată imaginea îmi stârnește un sentiment de Déjà Vu, amintirile cu Blaire din acea noapte blestemată se derulează iar în capul meu, dar încerc să-mi revin în simțiri când nenorocitul numărul 5 se îndreaptă spre mine.

- Acum înțelegi ce se întâmplă dacă nu faci cum îți spun?

Nu-i răspund, doar îi arăt o privire ce semnifică furie. Idiotul și-a dat seama de planul meu. Se pare că mă urmărea mult prea de aproape și a știut că plănuiesc de mult să-l atrag pentru a-l încolți, dar mi-a luat-o dinainte. Iar faptul că ceilalți patru sunt morți doar l-a înfuriat și mai tare.

- Ai răpit-o pe Juana pentru a-mi demonstra ce? Că poți face asta și fără prietenii tăi? - scuip printre dinți.

- Târfă ordinară! 

Se apropie tare de mine și-mi lipește cu putere o palmă peste față care aproape mă dărâmă.

- Trebuia să ignor ordinul final și să te duc în aceeași situație ca pe prietena ta.

- Ce ordin?

- Asta nu te privește pe tine. Acum fă cum îți spun. Contactează-ți amicii tăi și a panaramei ăsteia. Spune-le că ai o pistă către Juana și după le întindem cursa.

- Ce vrei până la urmă de fapt? De ce toată șarada asta? 

- Te credeam mai deșteaptă, Delvina. O să vezi, nu are sens să-ți explic cum e gustul dulce al răzbunării, doar știi și tu. Încă vreau să simți disperare. Poate ție nu-ți pasă de idioții ăștia, dar îți pasă de Mark și Duncan, iar aceștia îi vor însoți pe ceilalți. Patru la preț de doi.

Nebunul ăsta vrea să-i aduc aici pe băieți ca se le ofere aceleași soartă ca celorlalți patru de i-am prins și i-am omorât. Ceilalți care au fost responsabili pentru moartea prietenei mele, pentru vinovăția pe care încă o simt, pentru cicatricea de pe piciorul meu stâng și pentru durerea lui Mark.

Vrea să le facă felul. Dumnezeule! Gândește Delvina, repede.

- Îi sun acum.

Raven

Nu mai știu pe unde să o apuc. Nu mai știu unde să caut, pe cine să sun, pe cine să chem. Am ajuns la limita posibilităților. 

Fratele meu înnebunește, iar eu mă controlez cu greu să nu ajung la fel. Delvina a dispărut acum aproape două zile fără urmă, iar Juana are deja câteva ore bune. Afară deja dă semne că soarele răsare.

Mă arunc extenuat pe canapea și încerc să-mi derulez toate cele întâmplate, poate am ratat vreo pistă la care inițial nu m-am gândit.

- Nu are cum să fie coincidență lipsa ambelor fete. 

- Știu Xander, la asta mă gândesc și eu. - răspund.

Telefonul îmi sună din buzunarul din spate a blugilor și mă ridic val vârtej să-l pun la ureche. Poate unul dintre oamenii mei a aflat ceva.

- Da?

Răspund la telefon iar băieții mă privesc cu o mică urmă de speranță. Suntem cu toții răvășiți și obosiți.