Atingeri letale

☆5☆

Medison
Stăm îmbrățişați câteva momente apoi mă dau la o parte. Păşesc în casă, o casă de burlac în culori neutre, analizez puțin încăperea în timp ce el se duce şi pune whiskey în 2 pahare şi vine lângă mine. Îmi întinde un pahar:
-Nu consum alcool, deci nu mulțumesc.
-De ce , faci rău când bei sau eşti vreo sfântă care nu face nimic greşit.
-Nici una ,nici alta, pur şi simplu nu beau.
-Hmm. Ba eu cred că tocmai e puțin din ambele variante, dar mai mult din a2a.
În acel moment mă enervez, iar mă lua la mişto. Iau paharul din mână lui şi îl beau dintr-o înghițitură. Proastă idee, pentru că el chiar avea dreptate. De aia mă şi enervase aşa rău, că ştia prea multe despre mine fără să mă cunoască cu adevărat.
-Uite ce e, înțeleg că e o situație mai delicată, dar eu chiar nu o să rămân în casa ta. O să mă duc la o prietenă, dacă chiar nu pot să merg acasă.
-Eşti prea încăpățânată, nu am chef să mă mai cert cu tine, sunt prea obosit şi supărat, aşa că nu mă mai enerva şi fă-te comodă, cel puțin până mâine dimineață, o sa fi aici.
-Dau să mă întorc şi să mă duc spre usă, dar deja mă simțeam amețită, nu beau alcool de obicei şi nu sunt obişnuită, nici nu prea mâncasem azi. Încerc să mă țin în picioare, dar corpul meu nu mai răspunde. Mă trezesc în câteva minute în brațele lui.
-Ți-am zis eu ,scumpo. Spune ranjind. Niciodată nu mă înşel. Mă duce în brațe până la canapea şi mă aşează acolo.
-O să pregătesc ceva de mâncare şi o cafea să-ti revii puțin.
Rămân pe canapea şi îl privesc cum se îndepărtează. Doamne, când mă ținuse în bratele lui puternice, pur şi simplu mă simțeam în siguranța şi îmi vibra tot corpul. Ce îmi face omul astă.

Încep să mi revin puțin, mă ridic de pe canapea, mai eram putin ametita, dar acum ma puteam tine pe picioare. Mă duc spre bucatarie si vad o masa mare, cu 2 farfurii si o sticla de vin. Intru, dar nu il vad, apoi il simt in spatele meu si imi sopteste la ureche: "Nu ai avut rabdare. Acum venisem sa te caut."
Mă conduce catre masa, imi trage scaunul, deci ,putea fi un adevarat cavaler daca voia. Ma asez si incepem sa mancam. Toarna si un pahara de vin, apoi e o tacere profunda. El nu zice nimic, eu nu stiam ce sa zic. Incercam sa ii urmaresc privirea, era f trist, se vedea in ochii lui, era si normal colegul lui doar ce murise.
-Cand pot sa il interoghez pe criminalul ala?
-O sa vad cum se simte maine pacinetul si  daca e stabil, puteti incerca.
-Pacient? Poate infractor vrei sa zici.
-Uite ce e , nu are rost sa ma mai contrazic cu tine. Tu iti faci treaba ta si eu pe a mea.
-Da, sa salvezi viata criminalilor care  omoara oamenii nevinovati.
-Nu am niciun drept sa judec. Eu doar imi fac treaba. In acel moment da cu pulmul in masa si tresar. Sprge farfuria si se taie, curge sange peste tot. Ma ridic repede, apuc un prosop si il pun peste rana. Ce ai facut? Of, unde ai o trusa de prin ajutor, si il trag spre chiuveta sa dau un jet de apa peste rana.
-Stai linistita, domnisoara doctor, nu mor eu din atat.
-Nu e amuzant, da-mi o trusa sa te pansez. Rana e mai profunda si e nevoie si de un fir, iar in acel moment imi aduc aminte ca aveam ceva prin geanta. Scot tot ce e nevoie, ne asezam pe canapea si incep sa ii curat rana.
-Trebuie sa o si cos, o sa te doara putin si nu am anestezie. Daca vrei, putem merge la spital?
-Nu o sa ma doara ,stai tu linistita. Si de ce te-ar deranja daca ma doare, te ai razbuna putin pentru ce ti am facut, spune ranjind.
-Uite ce e ,nu vreau sa te doara, nu ti-as face rau, chiar daca mi-ai facut toate fazele alea. Razbunarea e pentru prosti. Spun si incep de dezinfectez rana.
-Da mi un pahar de whiskey si o sa fiu ok.
Ii dau paharul apoi incep sa cos. Stiam ce inseamna sa fi cusut pe viu, o patisem si eu si era ingrozitor, dar el nu schita nimic. Il termina de cusut, il pansez apoi pun alea la loc. Intre timp, dupa mai multe pahare de whiskey, el aproape adormise pe canapea.

Il urc mai bine pe canapea si caut ceva sa il acopar. Intind patura apoi mai verific o data mana, inca mai sangera putin. Ii verific pulsul, pentru ca in astfel de situatii ,era important sa fie stabil. Il prind de incheietura sa vad pulsul, dar nu prea il simt. E greu sa simti pulsul periferic. Si ma mut la carotide, il simt , apoi ma uit si la torace sa vad daca respira ok, apoi simt o mana care ma ia in brate si dintr-o miscare, ma trage langa el. Dau sa ma eliberez, dar e imposibil.
-Hei. Da mi drumul!!! Degeaba incerc sa ma eliberez. Pana la urma raman acolo ,in bratele lui , pe canapea si pun capul pe pieptul lui. Ma simteam asa bn langa el. Imi era asa necaz ca are puterea asta asupra mea. Adorm intr-un final cand vad ca se oprise sangerarea si pulsul e ok..

Dimineața îşi face simtita prezenta si o raza de soare imi intra in ochi. Ii deschid si sunt cu capul pe pieptul lui, cu mainile lui in jurul taliei mele. Dormisem foarte bine. Nu voiam sa plec de acolo, dar trebuie sa merg la spital. Incerc sa ma eliberez, dar atunci simt cum mana imi mangaie talia si aud: " Buna dimineata, scumpo!"
-Uite ce e, aseara nu am mai insistat pentru ca erai baut si ranit si nu te puteam lasa asa, dar asta nu o sa se mai întample. Dau să mă ridic dar inca nu reusesc
-Stai liniştită, scumpo, nu o să fac nimic impotriva vointei tale, imi sopteste la ureche şi îmi da drumul. Mă ridic şi intru in prima baie. Ma pregatesc pentru o noua zi. Cand ies din baie ii spun ca trebuie sa trec pe acasa sa ma schimb si sa merg la spital. O sa iau un taxi si plec.
-Te duc eu, oricum trebuie sa vin sa interogez pacinetul.
-Doar daca e stabil, spun eu pe un ton serios.
-Viu sa fie, in rest ,nu imi pasa. Si se duce sa se schimbe. Face un dus apoi coboara. Ii apuc mana, o analizez: Trebuie sa te pansez iar. Trebuie sa te pansezi in fiecare zi sa nu se infecteze. Si in 5 zile trebuie scoase firele.
-N-am timp de prostii, nu o sa mor eu din asta, hai sa mergem ,nu e timp de pierdut.
-Nu ies pe usa aia, pana nu esti pansat, intelegi si strang mainile la piept.
-Doamne, ce incapatanata esti. Ok, hai panseaza ma.
Il pansez repede ,apoi plecam. Ajung acasa, urc repede, am schimb si ajungem la spital.

Colegii lui se uita putin dubios ca ajungem impreuna, dar eu plec sa ma imbrac in hainele de spital. Si ma duc sa mi vad pacientii.