Atingeri letale

☆4☆

Daniel

Îmi pun un pahar de whiskey şi mă pregătesc să mi fac un dus când aud uşa sunând. E prietenul meu , aproape ca fratele meu, singura persoana pe care o consideram ca familia mea pentru ca alta nu mai aveam, colegul meu Victor. Intră cu un dosar în mãnă şi o față serioasă.
-Frate, de data asta ai dat-o în bară rău. Ți-am învestigat păpuşa şi chiar nu a mințit, tipa e doctor la spitalul de urgență de 3 ani. Se pare că nu te-a mințit.
În acel moment mă simt puțin vinovat pentru tot ce se íntâmplase. Între timp mă sună şi agentul care o condusese la maşină , îmi spune că e totul ok, că a urmarit-o până acasă şi a ajuns cu bine. Îmi trimite şi mesaj cu adresa ei să o am.
Stau putin pe gânduri, la un pahar cu Victor apoi discutăm despre misiunea pe care o să o avem mâine. După ce pleacă Victor, mă duc la duş şi îmi aduc aminte de ea. Fetița firavă, care se pare că avusese un impact asupra mea. Mă simțeam puțin rău pentru nedreptatea pe care o făcusem şi îmi trecu un gand prin cap că ar trebui să ii cer iertare, dar nu, stai, era femeie, toate femeie sunt rele, nu trebuie avut încredere în ele. Sunt doar ca niste obiecte de care să te foloseşti când ai nevoie. Dupa experiența traumatizantă din copilărie cand mama ne parasise si tata se spanzurase, mi-am jurat că nu o sa am niciodata incredere intr-o femeie si nu o sa o las sa apropie atat de mult de mine incat sa simt ceva pentru ea, mai mult de niste momente de placere.

A2a zi se anunta o zi grea. Avem o misiune, trebuia sa interceptam un transport de arme si droguri si cadem intr-o ambuscada. In timpul ambuscadei Victor a fost grav ranit si a murit in timp ce era transportat la spital, dar eu am reusit sa il impusc pe cel care ii facuse asta fiind si el transportat la spital.

Mi se prabuseste lumea in cap cand aflu ca Victor murise şi dupa o secundă, sentimentul de razbunare mă curpinde. Ajung la spital în salvare cu Victor unde doar se mai constata decesul şi între timp apare şi celalata masina cu cel care il omorase. Mă napustesc asupra lui şi vreau să aflu informatii de la el, dar cel mai important voiam sa ii maresc durerea, sa sufere pentru ce a patit prietenul meu. Intre timp mai apar niste agenti mi se alatura, dar atunci apare ea:
- Vă rog să lăsați pacientul în pace. Să vină paza. Pregatiti sala de operatie , spune apropiindu se de pacinet şi împingându ma de langa el. Era chiar ea, tipa firava pe care o inchisesem in celula cu o zi in urma.
-Aici nu sunteti la sectie sa faceti legea cum vreti voi, ar fi bine sa va potoliți sau mă obligați să vă interzic sa mai intrati in spital. Nu aveti niciun drept sa agresati pacientul.
-Pacinet, nu ma face sa rad. Stii macar cine e, ca face trafic de arme si de oameni, daca ai stii ce orori a facut omul asta, nu te ai mai lupta atata pentru el.
-Nu am niciun drept sa judec viata pacientului. Rolul meu e doar sa ii salvez viata si sa il tin departe de oameni ca tine.

Se intoarce arogant sa plece si in momentul ala o trag spre perete.
-Ti ai ales un rol gresit, scumpo. Nenorocitul asta mi-a ucis fratele si asta nu va ramane asa. Nu v-a scapa nepedepsit.

Pleaca de langa mine si se uita sfidator. Striga inca o data la asistente sa pregateasca sala ca omul e foarte grav si trebuie intervenit de urgenta.

**************************************Medison
Cat tupeu pe tipul asta. Vine el sa mi spuna ce sa fac. Cum sa nu salvez pacientul. Doar pentru ca asa vrea el sa il tortureze sau cum. Doamne, reuseste sa ma scoata din minti. Ma duc in sala si incep operatia. Dupa vreo 4h, reusesc sa scot toate gloantele, 3 in total, din zone diferite si sa stabilizez cumva pacientul.
Ies din sala si la usa zici ca se mutase sectia de politie acolo, erau foarte multi agenti care asteptau, in frunte cu el, seful lor nebun. Ma duc si ii anunt ca operatia s-a terminat si ca urmatoarele ore pacientul nu trebuie deranjat pentru a se putea incepe sa se refaca. El imi ranjeste si ma intreaba cand il poate interoga.
-In urmatoarele zile, in niciun caz. Nu mi dau acordul pana pacinetul nu va fi stabil si nu vad ca incepe sa se vindece. Atunci vad cum fata i se intuneca si se apropie amenintator de mine.
-Asculta ma ,fetito. Aici nu ne jucam. Daca ai o problema cu mine pt ce s-a intamplat inteleg, dar nu te razbuna prin ambitii prostesti. Pui viata oamenilor in pericol.
-Nu am nicio ambitie prosteasca. Asta e procedura si plec de acolo.

In cabinet, stau si ma gandesc la ce se intamplase, la faptul ca acel om chiar omorase pe cineva si acel cineva era chiar colegul nebunului asta. Sunt frustrata pe situatie, sunt o persoana corecta si empatica si nu stiam cum sa procedez. Intre timp, apare si asistenta care ma cheama in biroul sefului de sectie pentru ca fusesem chemata. Nu intelegeam de ce m-ar chema, ma gandeam ca poate doar lipsa mea fara explicatie de acum cateva zile ar putea fi un motiv, dar am o mare surpriza cand ajung acolo.

In fata mea era seful de sectie si comisarul de politie.
-Doamnisoara doctor, am inteles ca avem o problema. Noi trebuie sa cooperam intru-totul cu politia si trebuie sa ii ajutam sa rezolve cazul. Nu ttebuie sa le punem piedici.
-Cred ca este o neintelegere, nu am pus nicio piedica. Pur si simplu, ma gandesc la bine pacinetului si atat.
- Cred ca putem face o exceptie de data asta. Nu ii va fi pusa viata in pericol, si uite, poti asista si tu la interogatoriu pentru a-l supraveghea si daca simti ca pacientul se decompeseaza, il opresti.
-Dar...
-Gata, asa ramane sa nu mai aud nimic pe aceasta tema.

In tot acest timp cand discutam cu seful de sectie, el doar statea acolo si arunca priviri cu subinteles.
Nu m-am putut impotrivi si am acceptat acel interogatoriu si eu sa particip la el.

Am iesit nervoasa de acolo, deja se adunase tot, toata nedreptatea pe care ma facuse sa o traiesc, toate neputinta de acum cand pur si simplu mi se impusese ce sa fac.

Ma intorc in cabinet, ma schimb sa plec acasa si cobor in parcare. Ma apropii de masina, cand cineva imi acopere gura si imi pune un cutit la gat.
-Sunt fratele celui pe care l-ai operat. Vreau sa imi zici cum e fratele meu si sa ma ajuti sa il scoti de acolo sau vrei murii.
In momentul ala, initial ma cuprinde o teama ingrozitoare, apoi imi dau seama ca trebuie sa actionez si sa ma salvez. Dau din cap sa ia mana de la gura ca sa pot vorbii cu el si dupa, il lovesc in picior si o iau la fuga. Alerg sj ma lovesc de pieptul unde persoane, aproape ma doboara.
-Esti ok? Ce se intampla,spune el. Era fix Daniel.
-Ma uit in spate si vad ca nu ma urmareste nimeni si dupa incep sa ii spun ce s-a intamplat. El ia decizia ca trebuie sa fiu protejata.
-O sa chme un agent sa te insoteasca acasa si vor sta sa te pazeasca.
-Nu am nevoie de nimeni, pot sa ma apar si singura. Voi faceti-va treaba si prindeți-i.
In acel moment ma ia pe sus si ma duce spre masina lui.
-Lasa ma jos. Pot sa ma descurc si singura.
-Uite ce e , am incercat cu frumosul, dar vad ca nu am cu cine. O sa vii cu mine si o sa te protejez chiar eu. Poate crezi ca glumesc, dar tipii astia nu se joaca , omoara oameni.

Mergem ce mergem cu masina si oprim in dreptul unei case.
-Asta nu e casa mea, spun eu uimita cu nu intelegeam unde m-a adus si ce se intampla.
Se da jos din masina si il urmez, tot intreband unde suntem. Intram in casa.
-Te am adus la mine acasa, aici vei fi in siguranta.
-Ba sa nu. Nu raman aici. Uite, poti sa faci ce vrei , sa trimiti cati agenti vrei, dar eu ma duc acasa la mine. Seara buna. Dau sa ies si simt cum 2 brate imi cuprind talie si ma imping in perete.
-Uite fetito, nici mie nu mi place situatia asta, dar crede ma asta e cel mai bine pentru tine. Stai linistita, nu-ti voi face nimic din ce nu vrei ,imi sopteste la ureche. Ramanem aproape imbratisați cateva minute, sprijiniti de perete, se aud doar respiratiile noastre si bataile inimii. In acel moment, rup tacerea si ii zic:
-Imi pare rau pentru prietenul tau. Nu am apuc sa iti spun la spital si apoi vad cu o lacrima ii cade. Atunci chiar il iau in brate si spun iar ca Imi pare rau.