- Bine, bine urc sus dar doar dacă mă servești cu un vin dulce.
Îl văd cum îi sclipesc ochii la răspunsul meu, e ca un copil mic care a primit jucăria preferată de la Moș Crăciun.
Urcăm treptele până la etajul 2, trecem pe lângă fosta noastră chirie dar nu o mai aducem niciunul în discuți, îmi deschide ușa ca un adevărat domn și îmi face semn să intru.
- Imediat vine și vinul draga mea.
- Ai putea începe cu o cafea mai întâi.
- Cuvântul tău îmi este poruncă.
- De unde le scoți?
Îl văd atât de fericit parcă am fi la primele noastre întâlniri nu că după ceva timp s-ar fi schimbat dar primele întâlniri rămân mereu speciale.
Vine cu ceștile de cafea după se întoarce cu paharele de vin.
- Te superi dacă fac un duș, am umblat toată ziua prin oraș și simt nevoie de o baie fierbinte.
- E ok, mă descurc singura 5 minute.
Pleacă în camera să își ia schimburile după care intră în duș, eu între timp îmi aprind o țigară și mă delectez în liniște cu paharul meu de vin.
După primul pahar am început să mă plictisesc așa că am prins puțin tupeu și am început să mă plimb prin apartament analizând fiecare detaliu, intru în camera lui și mă uit împrejur, acum că sunt atentă observ că are poze cu noi în cameră, iau una dintre rame în mână, o poză făcută după primul nostru an la mare zâmbeam amândoi și eram fericiți.
Las rama jos și mă întorc pentru a mă duce înapoi în living dar nici nu dau bine să plec că Andi iese din baie doar într-o pereche de pantaloni scurți negrii ceea ce mă face să mă holbez la el.
- Ă poți să nu mai faci asta? Mă simt stânjenit.
- Scuze.
Dau să ies din cameră dar el se pune în tocul ușii.
- Ce faci?
Îmi las privirea în jos pentru că dacă ma uit la el mă pierd pe mine dar chiar și așa se simte tensiunea dintre noi.
- Nu te uiți la mine?
- Nu pot.
- De ce?
Îmi ridică fața spre el, mă topesc instant, dacă nu ar fi atâtea probleme între noi m-as lăsa purtată de val.
- Te iubesc mult Mara dar ți-am promis că mă voi abține, dar în alte circumstanțe te-aș fi sărutat, te-aș fi lipit de perete și aș fi trăit fiecare clipă cu tine.
Se retrage în living iar eu rămân blocată preț de câteva minute după care mă duc și eu dupa el.
Observ că a lăsat vinul deoparte și a dat-o pe whisky, iar eu cum am o grămadă de insecurității știu că e o singură cale să fiu liberă și să dau afară tot ceea ce țin în mine așa că mă enervez și iau sticla de whisky, torn într-un pahar și dau tot lichidul pe gât.
- Oooo, iau încetișor.
Simt deja cum alcoolul intră în corpul meu, mă uit la el, atât de frumos, iau sticla și mai pun un pahar, îl dau pe gât și deja mă simt amețită.
- Crezi că eu nu vreau Andi? Crezi că eu nu vreau să te sărut, crezi că eu nu vreau să mă lipești de perete, vreau tot din ceea ce ai zis dar nu pot, nu pot să nu mă gândesc că facem toate astea și dimineață mă trezesc fără tine în pat, înțelegi? Eu nu aș suporta să mă trezesc fără tine...iar...
Pentru o secundă se face liniște între noi, Andi stă cu ochi fixați pe mine, pare înspăimântat de mine, e pentru prima oară când reacționez așa în fața lui.
- Iartă-mă, dar trebuia să îți spun asta, trebuia pentru că și eu încă te iubesc Andi. Când am plecat de aici am crezut că voi uita totul, că voi uita cât de mult de iubesc, dar doar am blocat sentimentele până m-am întors aici, până te-am văzut și toate sentimentele au revenit, nu stiu ce să fac înțelegi? Aș vrea să îmi dau frâu sentimentele să te sărut, domne habar nu ai cât de mult vreau să te sărut, dar îmi e frică Andi, îmi e foarte frică.
Vine spre mine și mă ia în brațe puțin amuzat de mine pentru că știe că sunt amețită și probabil mâine o să regret fiecare cuvânt deși nu am de ce pentru că asta simt.
- Te cred Mara și mai presus de toate te înțeleg, dar mă jur nu aș vrea nici măcar o secundă fără tine, mă jur că te iubesc și Dumnezeu îmi e martor.
Se dă înapoi și se uită la mine iar eu ma uit la el printre lacrimi.
- Îți voi da tot timpul de care ai nevoie, voi aștepta cuminte în colțul meu de rușine până când vei veni spre mine, dar un singur lucru nu voi face Mara, nu mă voi lăsa, nu vreau să te las, nu există fată pe lumea asta pe care eu să o iubesc și să o doresc așa cum te doresc pe tine.
În momentul ăsta las orice la o parte și îl sărut, îl sărut așa cum nu l-am mai sărutat niciodată defapt nu am sărutat pe nimeni așa cum îl sărut pe el acum, cu toată dorința și iubirea pe care o am.
Se retrage rapid din sărut, zâmbește scurt, după care îmi dă o șuviță de păr după ureche.
- Oricât de mult mi-am dorit asta, nu pot să te las să faci ceva ce nu ți-ai dori, cel puțin nu acum.
Pentru câteva momente nu mai spune niciunul nimic, stăm într-o liniște deplină.
Sunt conștientă că are dreptate, am și zis că iau lucrurile pas cu pas fără să grăbesc totul, deși e foarte greu să stai într-o încăpere cu omul pe care îl iubești cu care ai un trecut, care și el la rândul lui te iubește și să nu poți face nimic, să nu poți să îl atingi, să îl săruți sau să îl ți aproape de tine.
Brusc în toată liniștea o bătaie puternică în ușă umple toată casa, amândoi tresărim, ne uităm confuzi unul la altul.
- Stai liniștită. Du-te în cameră, mă ocup eu.
- Ești nebun, nu mă duc nicăieri, stau aici cu tine.
- Vrei odată în viață să mă asculți și pe mine?
- Nu înțelegi că nu ma duc nicăieri?
- Te rog frumos, Mara, du-te în cealaltă cameră...
- Îți zic foarte frumos, Andi, că nu mă duc...
Dacă lăsăm la o parte ceea ce tocmai se întâmplă conversația noastră în șoaptă ar fi destul de amuzantă.
- Vrei să îmi zici te rog de ce râzi?
- Pentru că e amuzant, cum noi vorbim în șoaptă și în timpul ăsta cineva încearcă să ne dărâme ușa.
- Ok poți să mergi așa amuzată de situație în cealaltă cameră?
- Ai ceva de ascuns Andi? ( mă opresc din zâmbet și mă uit încruntată la el)
Bătaia în ușă devine din ce în ce mai puternică.
- Ești nebună!
Andi se duce încet spre ușă în timp ce persoana care se afla după ea bate puternic și încercă clanța.
Inima începe să bată și ea din ce în ce mai repede din cauza suspansului și a fricii.
Andi deschide cu grijă ușa și amândoi rămânem mască când vedem cine intră în casă.
