Pe Aripile Dorinței

Capitolul 8

Ziua a început ca oricare alta. Am coborât din pat, dar o senzație ciudată nu-mi dădea pace. Simțeam că ceva rău era pe cale să se întâmple, fie legat de mafia noastră, fie de Iulia. Am petrecut jumătate din dimineață la antrenamentele mele zilnice de box, încercând să îmi țin mintea ocupată. Dar gândurile tot zburau la ea, la felul în care mă privise aseară.

După câteva ore de antrenament intens, transpirat și obosit, telefonul meu a început să sune insistent. Era tata.

— Bogdan, ascultă-mă cu atenție, a spus el cu o voce gravă. Mafia rivală din Sicilia a organizat un atac surpriză. Vin spre noi. Trebuie să fii pregătit.

Am simțit cum adrenalina începe să-mi curgă prin vene. Am închis telefonul, mi-am tras rapid un tricou și m-am urcat în mașină, gonind spre sediul nostru ascuns, locul pe care doar noi îl știam.

Când am ajuns acolo, scena era haotică. Tata, unchiul, fratele și verii mei se luptau deja cot la cot cu rivalii noștri. Am sărit imediat în acțiune, pumnii mei lovind fără oprire. Furia și adrenalina se combinau într-un vârtej de violență, dar mai mulți bărbați au sărit pe mine în același timp. În ciuda antrenamentelor, nu am putut face față atacului lor coordonat.

După ce micul război s-a încheiat, stăteam cu toții întinși pe podea, epuizați, dar în viață. Am decis să ne ducem la Iulia pentru a ne trata rănile. Asta era misiunea ei, nu? Sau poate... era mai mult de atât?

Am ajuns în vila Bellucci, iar când Iulia m-a văzut, fața ei s-a schimbat imediat. O panică evidentă i-a străbătut privirea. Am strâns din dinți, încercând să mă stăpânesc. Tot ce voiam era s-o iau în brațe, să-i spun că va fi bine și să-i alung teama, dar nu puteam face asta. Nu în fața tuturor.

— Bogdan, te rog, stai jos, îți tratez eu rănile, a spus ea repede, punându-și trusa de prim-ajutor pe masă și începând să-și miște mâinile cu o repeziciune febrilă.

M-a așezat pe un scaun, iar eu mă lăsam pe spate, privindu-i mâinile tremurânde în timp ce curățau sângele de pe pieptul și brațele mele. La un moment dat, fără să realizez, ea s-a așezat în poala mea pentru a ajunge mai bine la rănile de pe umăr.

Simțeam o tensiune crescândă în corpul meu. Mâinile ei, căldura ei... toate acestea îmi trezeau ceva mai mult decât durere. O erecție mare și imposibil de controlat m-a lovit imediat, iar eu încercam cu disperare să rămân nemișcat, să nu fac vreo mișcare care să-i dea de înțeles ce se întâmplă.

— Trebuie să-ți dai tricoul jos ca să pot curăța mai bine, a spus ea, încercând să pară profesionistă.

Am ezitat o clipă, dar am făcut cum mi-a spus. Mi-am scos tricoul, iar ochii ei au alunecat pe pieptul meu gol, oprindu-se o clipă prea lungă. În ochii ei am văzut o sclipire — era atracție, nu încape nicio îndoială. Dar știam că nu putem continua așa.

M-am ridicat brusc de pe scaun, iar ea a tresărit, surprinsă. Simțeam cum sângele îmi pulsează cu putere prin corp, iar situația devenea din ce în ce mai greu de gestionat.

— Bogdan, nu ai terminat tratamentul! Ce faci? m-a întrebat ea, cu o voce ușor confuză.

— Am nevoie de un duș rece, am spus sec, încercând să îmi maschez agitația interioară.

Am ieșit din cameră înainte să mai adauge ceva. M-am îndreptat rapid spre baie, unde mi-am aruncat hainele la pământ și am pornit apa rece. Fiecare picătură care atingea pielea mă răcorea și mă ajuta să mă adun. Mintea mea era plină de imagini cu ea, cu felul în care îmi atingea pielea, cu căldura corpului ei atât de aproape de al meu.

„Nu pot să continuăm așa," mi-am spus, dar în același timp știam că nu pot să o evit la nesfârșit.

______________________________________

Va reuși Bogdan să-și stăpânească atracția față de Iulia ?

Bună , acest capitol este un pic mai scurt decât celelalte, dar promit că cele care vor urma vor fi top .
701 cuvinte