Pe Aripile Dorinței

Capitolul 6

Coborând din avion, aerul Italiei m-a lovit în plin. Era mai cald decât mă așteptasem, și un miros vag de sare de mare îmi inunda simțurile. În timp ce-mi căram bagajele prin terminal, un gol mi se forma în stomac. Deși eram nerăbdătoare să încep noua viață, teama de necunoscut era prezentă. Italia nu era doar țara în care urma să lucrez, ci și locul în care el, băiatul de care mă îndrăgostisem cu ani în urmă, locuia.

Am ajuns la vila familiei Bellucci după câteva ore. Imensa reședință, cu pereți albi și coloane impozante, părea desprinsă dintr-un alt timp.

— Benvenuta, cara mia! Mi-a spus doamna Bellucci, Teresa, o femeie înaltă, cu o alură elegantă și părul ușor grizonat. M-a întâmpinat cu un zâmbet cald și m-a îmbrățișat.

— Mulțumesc, doamnă Bellucci. E o onoare să fiu aici, am răspuns eu, în timp ce emoțiile îmi fierbeau în interior.

— Oh, scumpa mea, spune-mi Teresa! Ești de-a noastră acum, nu e nevoie de formalități. Am un sentiment că te vei adapta perfect aici, a spus ea.

Am zâmbit timid, dar tensiunea creștea. Încercam să ignor gândurile despre el, dar Italia îmi amintea prea mult de acele zile. O amintire la care nu mă așteptam să mă întorc vreodată.

— În seara asta vom sărbători 28 de ani de la căsătoria mea cu Enrico. Va fi un bal mare, plin de oaspeți importanți. Te rog să urci la camera ta, să te pregătești.

Mi-a făcut semn să urc scările spre camera mea de la etaj, iar pe măsură ce urcam, un gol mi se forma în stomac. Mă simțeam ca și cum eram parte dintr-un basm, dar unul în care nu știam încă dacă finalul va fi fericit.

Camera era somptuoasă, decorată cu draperii grele de catifea și mobilier din lemn masiv, sculptat cu atenție. Pe patul imens erau așezate rochii de toate culorile, parcă desprinse din revistele de modă.

„Atât de multe opțiuni...", mi-am spus, trecându-mi mâna peste materialele fine.

Am ales în cele din urmă o rochie lungă, de un roșu aprins, cu un decolteu în V și o crăpătură pe picior care oferea exact doza potrivită de eleganță și îndrăzneală. Tocurile negre s-au asortat perfect, iar părul l-am prins într-un coc simplu, dar sofisticat, cu două șuvițe lăsate să-mi încadreze fața. Machiajul? Discret, pentru a nu atrage prea mult atenția.

După ce m-am aranjat, am coborât la parter. Toată lumea era deja pregătită și aștepta ca să plecăm. Teresa mi-a făcut semn să mă alătur grupului.

– Ești splendidă, draga mea! a exclamat ea, admirându-mi ținuta. Așa, să mergem. Toți invitații sunt deja la locație.

Când am ajuns la locația balului, m-am trezit în fața unei clădiri care părea desprinsă dintr-un vis. O vilă impunătoare, cu coloane albe și lumini strălucitoare, ca în basmele pe care le citeam în copilărie. Sala de bal, plină de candelabre sclipitoare și muzică orchestrală, era perfectă. Totul părea să fie prea frumos ca să fie adevărat.

Teresa m-a luat ușor de braț și m-a condus printre invitați.

— Te voi prezenta familiei mele, mi-a spus ea zâmbind larg. Suntem cu toții foarte entuziasmați să te avem aici. Aștept de mult să te cunosc personal.

Am mers printre mese și invitați, încercând să mă concentrez, dar era ceva în aerul încărcat de lux care mă făcea să mă simt nelalocul meu. Privind în jur, mi-am dat seama că toți cei prezenți erau persoane influente, oameni cu statut, iar eu eram doar... eu.

În timp ce ne îndreptam spre un grup de oameni care păreau foarte apropiați de Teresa, am simțit un fior rece pe șira spinării. Teresa m-a privit și mi-a făcut semn să mă apropii de cineva.

— Bogdan , vreau să o cunoști pe tânăra noastră doctoriță, mi-a spus ea, cu un zâmbet cald.

Inima mi s-a oprit pentru o clipă. Când el s-a întors și privirile noastre s-au întâlnit, am simțit cum totul în jurul meu se prăbușea. Bogdan... Era chiar el. Băiatul de care mă îndrăgostisem acum patru ani. Băiatul care a dispărut brusc din viața mea.

— Tu... am șoptit, abia reușind să-mi controlez glasul.

Bogdan m-a privit șocat. Expresia lui era la fel de confuză și surprinsă ca a mea.

— Nu se poate... tu ești? a murmurat el, fără să-și ia ochii de pe mine.

Totul în jurul meu devenea neclar. Inima îmi bătea cu putere, iar respirația mi se accelera. Nu înțelegeam cum de Bogdan era acolo, în aceeași familie cu Teresa.

— Da, ne cunoaștem de mult... am spus eu, cu glasul tremurând. Ce faci aici?

El a tras aer adânc în piept și a zâmbit strâmb.

— Asta e familia mea. Teresa și Enrico sunt mătușa și unchiul meu. Tu... ce cauți aici?

Totul a început să se rotească în jurul meu. Teresa și Enrico... mătușa și unchiul lui Bogdan? Nu-mi venea să cred.

— Nu știam... Nu aveam idee... am șoptit eu, încercând să-mi controlez tremuratul.

— Bogdan , ai cunoscut-o deja? a întrebat Teresa, aparent surprinsă.

Bogdan a dat din cap, dar nu și-a luat ochii de pe mine.

— Da... ne cunoaștem de mult, a răspuns el încet, de parcă nici el nu putea să accepte coincidența.

Nu mai puteam respira. Gândurile mi se amestecau, inima îmi bătea haotic și, deodată, totul s-a făcut negru. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost fața lui Bogdan, apoi m-am prăbușit.

Am leșinat.

Când m-am trezit, eram întinsă pe o canapea dintr-o cameră liniștită, departe de agitația balului. Teresa stătea lângă mine, cu o privire îngrijorată.

— Scumpo, te simți bine? a întrebat ea cu voce caldă. Bogdan e afară, foarte îngrijorat. Ce s-a întâmplat?

Am încercat să vorbesc, dar gura mi se usca.

— Nu... nu știu... cred că... pur și simplu... prea multe emoții, am bâiguit eu, încercând să-mi adun gândurile.

Teresa a zâmbit blând și mi-a strâns mâna.

— Ești în siguranță acum, draga mea. Bogdan și cu mine am discutat. Se pare că aveți o poveste mai lungă decât ne imaginam noi.

M-am ridicat încet și am privit-o, iar în mintea mea totul era încă confuz. Bogdan era acolo, în acea casă, în acea familie. Era real și nu doar un vis din trecutul meu.

— Poți să te odihnești cât ai nevoie. Balul poate aștepta. O să-i spun lui Bogdan că ești bine, a adăugat Teresa, ridicându-se pentru a ieși din cameră.

L-am văzut pe Bogdan, privind înăuntru cu aceleași ochi plini de neliniște. Atunci mi-am dat seama că viața mea era pe cale să ia o turnură complet neașteptată.

______________________________________

Ce tocmai s-a întâmplat, Bogdan și Iulia au ajuns în același loc după atâția ani.

1144 cuvinte