Pe Aripile Dorinței

Prolog

Iubirea. Un cuvânt atât de simplu, dar care poartă în el o lume întreagă. De-a lungul timpului, oamenii au încercat să o definească, să o înțeleagă, să o captureze în cuvinte. Dar iubirea nu poate fi cuprinsă doar în definiții. Ea este sentimentul care îți schimbă bătăile inimii, care îți transformă lumea, care te face să vezi viața cu alți ochi. E un fior ce te străbate din senin, un dor neștiut care îți arde sufletul în tăcere, fără să întrebe dacă ești pregătit.

Iubirea vine când te aștepți mai puțin, îți invadează zilele obișnuite și te lasă fără apărare. E în privirea aceea scurtă, într-o atingere întâmplătoare, în cuvintele nerostite care plutesc între voi. Și chiar și atunci când nu e împărtășită, ea trăiește, mocnind adânc, până când găsește o cale să izbucnească. Poate să fie lină și caldă, ca un răsărit, sau poate să ardă, ca o flacără nestinsă care consumă totul în cale. Dar orice formă ar lua, iubirea nu dispare, nu moare. Rămâne mereu acolo, latentă, în colțul inimii, așteptând momentul să înflorească din nou.

Într-o lume care pare să fie în permanentă schimbare, unde totul se mișcă haotic și neîntrerupt, iubirea este singura constantă. E singurul lucru care, deși ne rănește uneori, ne vindecă tot ea. E acea chemare de neînțeles care ne atrage către alt suflet, acea nevoie de a găsi ceva mai mare decât noi înșine. În iubire ne regăsim, ne descoperim și, mai presus de toate, învățăm să fim cu adevărat vii.

Aceasta este povestea iubirii – a dorinței care nu cunoaște sfârșit, a două inimi care se caută dincolo de timp și spațiu, de temeri și nesiguranțe. O poveste care începe în tăcerea unui moment și se scrie pe paginile nesfârșite ale destinului.