Vajnic #1 (Seria Șerpii)

Capitolul 14. Sebastian, credeam ca mă vrei!

          Eram plin de sânge pe mâini și pe haine.
          Mi-am scos hanoracul peste cap încă de pe scări, strâmbând din nas. Miroseam îngrozitor. Aveam nevoie de un duș, ceva de băut și câte ore de somn mai puteam prinde înainte de răsăritul soarelui.
          Încă eram furios pe Ryan, dar adevărata problemă o aveam cu mine. Îmi dădusem fratele afară din casă fără să stau pe gânduri pentru ca se purtase urat cu Arissa. Mă făcea asta un frate de rahat sau un soț excepțional? Indiferent care era răspunsul la întrebarea aceea, nu avea importanță. Ryan avea să treacă peste resentimente, iar pe Arissa nu o interesau eforturile mele.
          Ajuns în dreptul ușii dormitorului meu, ochii mi-au fugit spre ușa camerei Arissei. Cu siguranță dormea, era trecut de două noaptea. M-am tot întrebat de ce îmi trimisese mesaje mai devreme. Se simțea vinovată? Avea chef de ceartă? Nu eram atât de prost încât să cred ca și-a făcut griji pentru mine. Clătinand din cap, încercând să ajung toate întrebările din mintea mea, am deschis ușa camerei mele și am intrat.
          Doar ca să am parte de un șoc.
          Arissa dormea pe patul meu, cu o carte pe piept, cu veioză aprinsă și părul împrăștiat pe toată perna mea. Abia dacă mai puteam să respir. Știam eu ca nu fusesem complet idiot când mă legasem la cap cu așa o descreierata.
          Dumnezeule, era superbă. Nu văzusem în viața mea o femeie atât de frumoasă, atât de pură și bătăioasă, atât de sinceră încat ar fi încasat un glonț între ochi înainte de a accepta pur și simplu să-și țină gura.
          Am închis ușa cu grijă să nu o trezesc și mi-am lăsat hanoracul murdar pe jos, lângă perete. Nu voiam să o trezesc, dar nu o puteam lăsa să doarmă cu cartea în brațe și cu gâtul strâmb, așa ca m-am apropiat în vârful picioarelor de marginea patului. Am încercat să îi iau cartea, dar o ținea strâns. Până și în somn mi se opunea cu toate puterile.
          Când i-am atins degetele cu ale mele a tresărit și a deschis brusc ochii. Albastrul irisilor ei era ireal în lumina slabă a lămpii. Am înghițit în sec. Apoi un zâmbet leneș și somnoros i s-a întins pe buze.
          -Bună, mi-a zis într-o șoaptă răgușită.
          -Bună, i-am răspuns încet. N-am vrut să te trezesc.
          -E în regulă. Cât e ceasul?
          -E târziu. Dă-mi cartea și dormi în continuare, i-am spus trăgând ușor de copertele cartonate.
          Și-a coborât ochii spre carte, apoi mi-a observat degetele.
          -Ăla e sânge? a întrebat, trează de-a binelea.
          Tot corpul i s-a încordat, intrând în alertă.
          -O să fac un duș, m-am scuzat, trăgându-mi mâinile.
          M-am dat un pas în spate. Ochii ei mi-au scanat imediat corpul. S-a strâmbat văzându-mi blugii pătați cu sânge și mâinile murdare.
          -Ești rănit? ceru să știe, sărind în picioare.
          A aruncat cartea peste umăr. A aterizat pe mărgea cealaltă a patului și a ricoșat pe jos cu un puf înfundat.
          -Nu e sângele meu, am mormăit și am pornit spre baie. Du-te la culcare, Arissa.
          Nu a făcut asta. Bineînțeles ca nu. De ce mă așteptasem să facă ce i se spune să facă? Aveam mai multe șanse să-mi cadă un ozn pe casă decât să mă asculte nevastă-mea.
          -Al cui e sângele ăla? m-a întrebat, continuând să vină după mine chiar și după ce am intrat în baie.
          -Nu-i al meu, i-am spus sec.
          -Al cui e?
          M-am aplecat și am pornit apa dușului la temperatura cea mai înaltă. Mi-am tras tricoul peste cap și l-am aruncat pe jos, sperând ca Arissa o să se sperie și o să plece.
          -Ești supărat din cauza lui Ryan? m-a întrebat, venind chiar mai aproape de mine.
          Îmi invada spațiul personal, aproape ca își lipise pieptul de brațul meu. În mod ciudat, asta nu m-a deranjat, cu toate ca țineam mult la limitele fizice. Nu suportam să fiu atins fără să fiu de acord.
          -Vreau doar să fac un duș și să dorm, i-am explicat aruncându-i o privire condescendentă peste umăr. Se poate?
          Arissa și-a încrucișat brațele peste piept și a clătinat cu încăpățânare din cap.
          -Care-i problema ta, Sebastian? Tu ți-ai chemat frații în vizită, doar ca să îmi faci mie în ciudă, apoi tot tu l-ai dat afară pe Ryan. Tu te-ai supărat, tu ai dispărut ore întregi și acum tot tu ești indispus și mă repezesti. Nu-mi place comportamentul tău!
          -Nici mie! am asigurat-o scrâșnind din dinți.
          -Sunt convinsă ca nu, dar tu ești cel care a vrut să se însoare cu mine, așa ca ori înveți să trăiești cu deciziile tale, ori o să ai parte de foarte multe mașini distruse!
          Nu mai înțelegeam despre ce vorbim. Am cedat primul și, clătinand din cap, m-am îndepărtat de ea.
          -Ce vrei, Arissa?
          -Al cui e sângele?
          -Al mai multor persoane, am răspuns, desfăcând nasturele blugilor.
          -De ce ai pe tine sângele mai multor persoane?
          -Pentru ca uneori, când sunt foarte furios și nu am pe cine să-mi descarc nervii, mă duc la lupte ilegale.
          S-a încruntat, bulversată.
          -Ce înseamnă asta?
          -Înseamnă ca merg într-un loc uitat de Dumnezeu, unde oamenii sunt tratați ca niște animale, am răspuns sec. Mă bat cu oricine e dispus să intre în ring cu mine, iar alții câștigă zeci de mii de dolari din pariuri.
           Chipul soției mele s-a schimonosit de dezgust.
           -Și de ce faci asta? Nu-i ca și cum ai nevoie de bani!
          Am oftat, obosit și frustrat. Erau lucruri pe care nu voiam să le explic. Lucruri pe care nici măcar nu știam cum să le spun cu voce tare.
          -Gata cu întrebările, am spus clar și concis. Vreau să fac duș. Ori ieși afară din baie, ori îți ții respirația, pentru ca o să mă dezbrac.
          Am lăsat în jos fermoarul blugilor.
          -De ce ai vrut să te însori cu mine? m-a întrebat ca din senin, fără nici o legătură cu ce vorbeam înainte.
          -Nu am vrut nimic altceva decât să îmi recuperez banii pe care mi-i datora taică-tu, am spus sec.
          -Banii ti-i recuperezi din acțiunile pe care le ai în compania lui. Ce legătură are asta cu mine?
          M-am uitat în ochii ei cât de indiferent am putut.
          -A fost o afacere, ca oricare alta, Arissa. Puteai să fii tu sau putea să fie Daisy, n-avea nici o importanță pentru mine.
          Pe buzele ei s-a întins un zâmbet viclean.
          -Serios?
          Și-a lăsat mâinile să-i cadă pe lângă corp și încet, cu pași de felină, s-a apropiat de mine. Trebuia să îsi țină capul pe spate ca să se uite în ochii mei, iar pieptul i se ridica și cobora agitat prin maieul subțire, dar continuă să se uite în ochii mei fără pic de teamă.
          -Doar o afacere, a repetat ea. Eu sau Daisy, nu ar fi contat, a mai spus gânditoare. De-asta ai sute de poze cu mine în tableta pe care o ții în noptiera de lângă pat?
          Am fost prins cu garda jos. Mă așteptam să îndruge verzi și uscate, dar nu mă așteptam să aud asta din gura ei. De unde...?
          -Mi-ai umblat prin lucruri?
          -Nu mi-ai răspuns la întrebare.
          Nici nu plănuiam să o fac, așa ca i-am întors spatele, decis să intru în duș.
          -Nu prea cred, a șuierat și m-a prins cu ambele mâini de braț, încercând să mă țină pe loc.
          Am reacționat mai mult din instinct. Mi-am tras brațul și m-am răsucit spre ea. Am prins-o de gât și mi-am împins corpul în al ei. Am trântit-o cu spatele de perete.
          -Ce vrei, Arissa? De când ești în casa asta te-ai priceput de minune să mă eviți, să mă ignori și să te prefaci ca nu exist, i-am spus încet, peste față. E prima dată când chiar nu vreau să te văd și exact acum te-ai decis să te ții după mine ca un scai?
          -Bun venit în căsnicie, cam asta înseamnă să fii însurat! a șuierat, continuând să mă sfideze chiar și atunci.
          Contrastul dintre palma mea mare, murdară, plină de sânge peste gâtul ei alb, curat și firav era deconcentrant. Aș fi putut să o omor în câteva clipe. Dacă mi-aș fi apăsat mâna mai tare pe gâtul ei...
          -De ce ai poze cu mine vechi de peste doi ani, Sebastian? m-a întrebat continuând să se uite sfidătoare în ochii mei.
          Am scrâșnit din dinți.
          -Femeie, tu chiar nu știi când să taci dracului din gură?
          -L-ai dat afară din casă pe fratele tău din cauza mea. Probabil toată familia ta mă urăște acum, cred ca am dreptul să primesc câteva răspunsuri.
          -Ai drepturi, am fost eu de acord, apoi mi-am apropiat buzele de urechea ei și am șoptit: Dar ai și obligații, soțioară.
          -Ce vrei să fac? Să mă pun în genunchi? Să ți-o frec prin pantaloni? Poate să ți-o ...
          -Taci odată, Dumnezeule! am pufnit clătinand din cap și tragandu-mă puțin înapoi, cât să o privesc. N-ai pic de spirit de autoconservare, ți s-a mai spus?
          A ridicat nepăsătoare din umeri.
          -Nu mi-e frică de tine, Sebastian.
          -Da, am mormăit în ciuda. Ai mai spus asta.
          Ce naiba făceam? Ce și cui încercăm să demonstrez? Femeia era dusă cu pluta, mă insurasem cu o nebună. Și eu care crezusem ca mi-am găsit o soție trofeu perfectă!
          -Du-te în camera ta, Arissa. E târziu.
          Mi-am luat mâinile de pe ea, m-am tras înapoi și i-am întors spatele. Mi-am scos restul hainelor și am intrat în duș, fără să mă uit peste umăr, ca să văd dacă făcuse ce îi cerusem sau nu. Am rămas cu spatele la locul în care fusese ea.