Amanda's POV
A trecut o saptamana de cand nu am mai primit vesti de la Liv, 7 zile afurisite si incarcate pline cu nervi , care au trecut foarte greu.
Zilele trecute, masina sa a fost gasita undeva in New York, putin lovita si zgariata, dand semne ca cineva s-a bagat in ea. Liv nu era acolo, cum era de asteptat. Inseamna ca a plecat de bunavoie, dar fara telefon sau fara sa anunte pe nimeni? Nu , este cam imposibil. Ori... cineva a rapit-o..Poate cel care a provocat explozia, la gala. Tot ce vreau acum este sa o gasim, sa fie sanatoasa si in viata.
Fetele isi fac din ce in ce mai multe griji, iar Nick si mai multe.El si Matt incearca sa o gaseasca , si imi dau speranta ca este bine si ca nu este ranita. Dar pe parcurs ce zilele trec , speranta mi se stinge incetul cu incetul. Nu stiu ce as face daca Liv ar pati ceva, nu mi-as putea-o ierta vreodata. O consider sora mea, si mi-as da si viata pentru ea. Ea este singura mea familie in momentul de fata, si eu sunt a ei. Mi-e foarte dor de ea, mi-e dor de rasul ei , de glumele sale si de incurajarile si imbratisarile pe care mi le ofera cu atat de multa dragoste. Nu o merit, asta e clar. Nici nu stiu de ce m-a ales prietena. Ea era frumoasa , populara, sociabila. Eu nu erem chiar asa,eram mai timida,dar cu ajutorul ei m-am schimbat. Ea era o prezenta placuta, pe care oricine si-o dorea in jurul ei.
Este ora 3.00. am, iar eu inca nu pot dormi. Telefonul imi suna , dandu-mi de inteles ca am primit un mesaj. Vad ca e de la un numar necunoscut, hmm...ciudat. Il deschid si il citesc cu mare curiozitate.
''Vino pe strada Vivian Curie,nr.79,singura ,daca vrei ca Liv sa traiasca, si nu anunta pe nimeni de plecarea ta.''
Oare ce sa fac? Sa merg , sau sa nu merg? Nu ar trebui sa il anunt pe Matt?Dar nu pot.. e viata prietenei mele cele mai bune , in joc.
Decid sa raman in hainele pe care le am pe mine, niste pantaloni cam scurti albi, si un maiou negru, si imi iau hanoracul peste mine, si adidasii in picioare. Ies in graba din apartament, si ma indrept catre parcarea blocului.
Intru in masina, si decis sa pornesc muzica si sa o dau la maxim, ca sa ma relaxeze. Conduc cu 160 km/h, dar nu imi pasa. Vreau sa ajung cat mai repede pentru a o salva pe Liv. Trebuie sa o aduc acasa, vie si nevatamata. Conduc deja de aproape o ora, si am iesit de ceva timp din New York. Imi pot da seama ca am ajuns intr-un cartier cam pustiu, singura casa fiind mai in sus, acolo unde trebuie sa fie Liv. Ajung la destinatie , si opresc masina. Ma uit la cladirea care mi se asterne in fata mea. Era o cladire mare, facuta din beton si fier. Mi se pare foarte infricosatoare, mai ales acum noaptea.Ies din masina si ma indrept catre usa mare de fier. O deschid, dorind sa nu fac prea mult zgomot. Este intuneric bezna aici, nu este niciun geam , nimic. Suntem complet separati de lumea exterioara.
-Se pare ca ai ajuns, in sfarsit...o voce de barbat imi taie respiratia, provocandu-mi fiori pe sina spinarii. Nu ii pot vedea figura , nu stiu in care parte a camerei este , si asta ma cam sperie.
-Unn-dee este Liv? intreb eu speriata. De asta am venit aici , pentru Liv. Acum, las-o sa plece.
-Nu asa de repede, frumoaso. Voi sunteti momeala , si nu imi pot permite sa imi pierd momeala.
-Momeala pentru ce? Ce ti-am facut noi?
-Voi? Inca nimic, poate doar iubiteii vostri. Acum duceti-o si pe ea jos , cu prietena ei blonda si afurisita.
Am simtit cum sunt ridicata de 2 brate puternice , si ca sunt pusa pe umar. Incerc sa ma zbat, dar corpul masiv al barbatului nu ma prea lasa. Am iesit din incaperea aceea,acum coborand niste trepte.
Ajungem pe un hol , in care se afla mai multe usi. Ajungem in capatul holului, unde inaintam spre o usa mare , din fier, ca cea de la intrarea, dar mai mica. Barbatul deschide usa , si ma arunca la propriu inauntru, inchizand usa dupa el. Incerc sa o deschid, dar nu reusesc, strig si strig, dar nimeni nu ma poate ajuta.
