Food facts

Apă II

1. În România, cele mai severe secete au fost în 2000 şi 2003. Faimoasa secetă „din '46" e abia pe locul al cincilea. Motivul pentru care seceta de după război a fost însoţită de foamete a fost faptul că ţăranii au fost jefuiţi succesiv de militarii români, apoi de cei ruşi.

2. Irigaţiile pot dubla producţia, dar asta nu le face automat economice în orice condiţii de cost al electricităţii respectiv preţ al recoltei. SUA, cu unul dintre cele mai productive sectoare agricole, are irigată doar 15% din suprafaţa arabilă. România a scăzut acum două decenii de la 30% la doar câteva procente.

3. Circulă de ani buni un mit cum că irigarea cu apă din pânza freatică ar fi interzisă. În realitate, operaţiunea este permisă, în schimbul unei taxe plătite la „Apele Române". Chiar şi pomparea pe bază de motorină se poate dovedi rentabilă, pentru că în condiţii de secetă prelungită poate fi ultima şansă de-a mai salva recolta.

4. Chiar şi într-un an secetos, pierderile pot fi minimizate dacă planul de culturi este făcut de un inginer agronom care n-a chiulit de la cursuri şi a mai citit ceva pe lângă. El trebuie să jongleze cu proporţia dintre culturile de toamnă şi cele de primăvară, să sincronizeze plantele iubitoare de apă cu cele se descurcă bine cu mai puţină, respectiv să stea cu un ochi pe cotaţia de pe bursă şi cu celălalt pe oboseala solului.

5. Cum îşi rezolvă alţii problemele? Iată două exemple din ţări cu resurse sărace: În Malta, o reţea de tuneluri adună apa din acviferul aflat la 100 de metri sub insulă. În Cipru, 100 de baraje strâng ploile căzute într-un singur sezon ca să ajungă chiar şi pentru câte cinci ani secetoşi.