Fată de oraș

Capitolul 3

"Hai mai Ely! Zău ca esti culmea!" imi spune Gemma la telefon.
"Am zis ca nu il sun. Adica,oricum nu caut sa am relatie acum." spun si imi dau ochii peste cap.
"Esti fraiera rau Ely! Cand ti se mai intampla tie chestii de genul? Eu zic sa profiți de ocazie si poate iese ceva."
"Asa e. Pana la urma,ce am de pierdut?" spun si ii inchid apelul cu Gemma.
O sa il sun. Daca nu raspunde,eu nu mai sun si a doua oara.
Imi spun si formez numarul in telefon. Am mari emotii,sper ca nu raspunde,nici nu stiu ce sa ii zic. Ma uit pentru cateva minute la ecranul telefonului si incerc sa imi fac curaj sa il sun. Sa il sun,sa nu il sun? Nu pot sa imi fac curaj sa il sun. Trece jumatate de ora si dupa ce m-am holbat la acel numar, decid sa il sun.
Telefonul suna,si suna,si suna,dar in final intra căsuța si expir ușurata. Pff,e mai bine asa! Spun si dupa ce scap in sfarsit de emotii cobor in living sa ma încalț si sa fac o mica plimbare pe aici. Este un oras mic si nu prea ai unde sa te duci,iar centrul orașului este destul de departe si nu am niciun chef sa iau autobuzul.
Merg usor pe drumul de tara si in final dau de o poteca ce duce intr-o pădurice. Curioasa,ma îndrept spre acel crang. Intru si dupa cativa metri de mers pe jos,dau de o cascada. Locul asta este perfect atunci cand vrei sa stai putin singur, sa uiti de probleme,de responsabilități,de tot si de toate. Totul din jur avea un aer feeric si cascada nu era foarte înaltă. Apa curgea lin si zgomotos,izbindu-se de pietrele de la baza cascadei. In fata ei,poposea un mic lac,care nu avea mai mult de un metru si jumatate înălțime. Nu părea sa fie populat aceasta parte din crâng. Totul era linistit si placut.
Decid dupa ceva timp de meditat si privit împrejurimile de aici, sa caut o stâncă de langa lac si sa ma relaxez. Stand pe gânduri si expirând si inspirând incet,incep sa uit de toate . De faptul ca m-am mutat in alt stat,de faptul ca nu am niciun prieten aici,de faptul ca o sa merg la un nou liceu..dar,nu pot sa uit si de ochii lui,albaștrii ca lacul si strălucitori ca razele soarelui ce se reflecta in apa. Ma tot gandesc la el,chiar daca nu vreau sa fac asta. Nu vreau sa cred ca il plac,este imposibil,nici nu am vorbit asa mult.
Melancolia imi inunda corpul si imi pun mana in barbie si privesc in gol. Stau asa putin timp,pana cand aud niste pași. Frica imi acaparează corpul si trecând de la o stare asa linistita in una alerta,ma îndrept spre locul de unde se aud pașii. Prima data,nu dau de nimeni si oftez usurata,însă imediat ce ma intorc spre ieșirea din pădure se aude un nechezat si vad ca in spatele meu se afla un cal gigantic ,negru si stand cu coama in vânt, isi ridica picioarele din fata si eu ma dau in jos speriata de el. Inchid ochii din instinct si pentru cateva secunde de frica nu se mai aude nimic.
"Este ok,nu te stie si s-a speriat cand te-a vauzt" aud o voce de baiat, o voce familiara. Imi deschid ochii si cand il vad..
"Luke?" ii spun numele si el imi zâmbește cald si jucăuș.
"Ei,tu esti fata de la focul de tabara!"
"Wow,inca ma mai stii se pare.."spun in timp ce imi duc privirea in jos.
"Cum sa nu? Mi-ai atras atentia de cand te-am vazut acolo."imi spune si se apropie de mine.
In timp ce vreau sa incep o propozitie, el isi scoate telefonul din buzunarul de la spatele blugilor si se uita la el.
"Ah,am un apel pierdut." Spune si apasa repede sa apeleze inapoi.
Eram panicata. O sa vada ca l-am sunat, nu este bine,daca par o disperata, daca rade de mine. Imi spun in gand si ma panichez. Dupa cateva secunde se aude telefonul meu cum suna.
"Aa..deci m-ai sunat pana la urma." Imi spune si incepe sa rada usor.
"Da,m-ai prins" spun si rad si eu cu el.
Vad ca vrea sa imi adauge numarul in telefon si de abia atunci isi da seama ca nu imi stia numele.
"Ma cheama Ely." Ii spun si el imi zambeste strengateste si isi pune telefonul in buzunar.
"Pai,Ely,vad ca iti este putin cald,nu?" Se uita la mine cu un zambet dubios si cand ma astept mai putin, ma arunca in apa si imediat sare si el dupa mine.
"Pazea ca sar!" Striga si sare de pe o stanca mai inalta.
Incep sa rad si il stropesc cu apa. Parul lui era acum in toate partile,iar camasa lui rosie in carouri este uda la fel ca si hainele mele. Dupa ceva timp de stat in apa,mergem pe mal si ne intimdem pe o patura undeva la soare ca sa ne uscam hainele. Stand intinsa pe acea patura imi imchid pentru cateva secunde ochii si las soarele sa imi incalzeasca corpul pana cand..
"Si tu o sa ramai asa?" ma intreaba Luke. Nu stiam la ce se refera pana cand am deschis ochii si l am vazut ca era in boxeri,iar hainele lui erau la uscat langa el.
"Pai..da" spun putin rusinata de acest incident si imi plec capul in jos.
"Ah..inteleg." spune si isi freaca cu mana ceafa "Vrei sa ma imbrac?" ma intreaba si eu ma uit la el si ii zambesc timid.
"Pai,ar cam trebui sa ajung acasa pentru cina. Poate mai vorbim." Ii spun si el se ridica sa isi puna pantalonii pe el.
"Pai..Eu si trupa mea avem un concert intr un local din centru maine seara. Daca poti sa vii si tu ar fi perfect,iar dupa putem sa mai ramanem si sa bem ceva. Daca nu te deranjeaza."
Stau putin pe ganduri cand imi da aceasta propunere. Ce ai de pierdut daca mergi? De abia iti mai faci prieteni,nu? Dupa cateva secunde de tacere imi ridic privirea la el.
"Mi-ar placea sa merg!" Ii spun zambind si el vine si ma ia in brate. Nu am putut sa nu ii simt mirosul sau..Era ametitor,nu imi vine sa cred ca incepe sa imi placa de el..defapt nu,nu imi place de el..ma atrage putin. Nici nu stiu ce imi face baiatul asta!
"Pai,este bine maine pe la un 7 sa te iau de acasa?" Ma intreaba el.
"Ah..Luke? Stii macar unde stau?" il intreb razand.
"Da. Stiu,suna dubios,dar orasul este mic,oameni putini,fiecare stie pe fiecare. Mama si matusa ta sunt prietene si ma mai duceam pe acolo sa o iau pe mama cu masina"imi raspunde si eu ii zambesc ca un copil mic.
"Pai..ne vedem maine" ii spun si dau sa plec spre casa,insa inainte sa parasesc padurea ,Luke ma trage spre el si ma pupa pe obraz. Un pupic dulce si apasat.