Faith

Capitolul 1 . El...

Infometata , insetata , furioasa , razbunatoare si murdara . Cuvintele care ma definsesc cel mai bine in momentul de fata .
Imi ciulesc urechile in speranta ca voi putea auzi daca El se intoarce .
As privi afara , pentru a vedea ce se intampla , dar e prea periculos .
Scobitura din copac imi este singura ascunzatoare in care sunt pitita de mai bine de jumatate de ora , trista si inspaimantata de ceea ce pot gasi dincolo de ea , daca voi avea curajul sa ies . Strang din ochi , dandu-mi seama ca deja incepusem sa ma subestivez si asta imi dadea un semnal de alarma .
Imi analizez corpul si nu sunt deloc multumita de felul cum aratam.
Pantalonii lungi si largi cu imprimeuri de armata , totodata gauriti si rupti din pricina multor crengute sau radacini de copaci iesite in afara prin care am avut ocazia sa alerg pentru a imi scapa viata si bluza neagra si stramta , la fel de rupta si bagata in pantalonii sustinuti de o curea barbateasca .Asta arata cat de neingrijita sunt . Numai spun de parul meu , care , acum nu mai are nuanta de blond foarte deschis ce era atat de aproape de alb incat puteai sa confunzi culorile , fiind o culoare foarte rara cu care m-am nascut si cu care ma diferentiez de restul lumii , ce acum aduce undeva spre maro din cauza noroaielor prin care m-am tavalit ca un peste pe uscat in ultimele 2 zile in care am continuat sa vanez , neasteptandu-ma ca ei sa fie pe aici .
Linistea domnea in ascunzatoarea mea si in afara acesteia.
Ei nu sunt aici , asta e un semn bun . Dar ce s-a intamplat cu El ? De ce nu s-a intors pana acum ? Oare m-a uitat aici ? Sau a patit ceva rau ?
Trebuie sa ies , trebuie sa-l caut ! Nu il pot lasa singur acolo , nu cu Ei ...
Frica ma opreste , dar curajul ce imi macina interiorul , ma indeamna sa pasesc in afara scobiturii de copac , asa ca ies ,totusi nesigura .
Ma asigur ca nu cumva  vreunul din Ei sa fie prin jur si incep sa merg tip-til in fata . Cel mai sigur loc ,unde il puteam astepta era buncărul , o camera plina cu provizii , sapata in pamant si ascunsa bine printre plante pentru a nu fii gasita si invadata de catre inamici .Acolo se aflau arme , mancare , produse si documente secrete ce puteau fii folosite impotriva noastra .
Insa, nu puteam sa merg direct acolo fara El. Nu avea de unde sa stie unde se afla , deci trebuia sa-l caut , sa-l gasesc si sa-l duc acolo , chiar daca oamenii mei nu ar fi de acord cu asta .
Privesc in fata si continui sa merg impingand anumite crengi de copaci ce imi ieseau in cale . In caz ca sunt observata de vreunul dintre Ei , trebuie sa-l infrunt ca la carte , doborandu-l exact cum am fost invatata in ultimi 10 ani .
Sunt o persoana foarte tematoare , dar niciodata nu am lasat sa iasa asta la suprafata , afisand doar partea dura si facand oamenii din jur sa creada ca , doar aceea ma definea . Nu ! Imi este frica de aproape orice , dar am un curaj nebun sa le infrunt pe toate. Temerile imi sunt administrate de cand eram mica . Deoarece nu a avut cine sa ma ajute sa le infrunt , cu exceptia unchiului Maison , familia mea fiind ucisa chiar in fata ochilor mei de catre Ei . Ii urasc atat de mult , de aceea am ales sa lupt contra lor si sa-l daram pe cel din frunte cu tot cu sistemul lui prost ce ne-a furat libertatea si a adus oamenii in pragul disperarii , facandu-i sa se omoare intre ei pentru o bucata de paine ,sau chiar sa se sinucida .Nu toti faceau asta. Sunt si exceptii , dar destul de rare pentru o tara cu aprozimativ 10 milioane de locuitori .
Tara noastra este modelul rusinii  de cand Morris si oamenii lui au preluat conducerea cu forta din mana fostului presedinte , adica tata .
L-au omorat si ca sa fie siguri ca nici un membru din familia lui nu se va rascula si nu va incerca sa faca tot posibilul sa-l dea jos de pe tron , a omorat si restul familiei , mai putin pe mine . Aveam 7 ani cand mama a reusit sa ma ascunda in pod , de unde am privit toata scena terifianta cum toti membrii familiei mele : mama , tata si cei doi frati ai mei au fost macelariti de catre armata lui Morris . Am fost traumatizata si mai ca aproape muream infometata in acel pod daca Maison -ce facea parte tot din oamenii lui Morris ,dar lucra sub acoperire pentru oamenii mei -nu m-ar fii luat si crescut pana acum 3 luni jumatate de cand a murit pentru tradare din cauza ca a ascuns un Mathason, adica eu . Tot de atunci sunt fugara . Rar mananc trei zile la rand si de haine nu m-am mai schimbat de o luna , baie nici nu mai stiu de cand nu am mai facut . Dar astea sunt lucrurile cele mai putin importante in momente ca astea . Unchiul meu era conducatorul oamenilor pe care ii am eu acum sub tutela , el murind si eu fiindu-i ruda , am preluat conducerea .
Toata armata Morris e pe urmele mele . El nu vrea sa existe vreun om cu nume de Mathason in tara asta . Ceea ce l-a intaratat si mai mult sa ma caute , este faptul ca sunt fiica fostului presedinte . Vrea , cu orice pret, sa-mi stearga existenta de pe acest pamant , dar bineinteles ca nu ma las asa usor .
De ceva timp sunt o persoana independenta, la cei 17 ani ai mei , sunt o luptatoare in adevaratul sens al cuvantului .
Ma uit in jurul meu si ma intristez la vederea dezastrului ce ma inconjura . Dintr-o tara frumoasa si inzestrata , ce era odata Verdhanya , acum totul e daramat. Blocuri , case , parcuri , toate au cazut , devenind avum ascunzatori pentru oamenii fugari , ca si mine sau cei care erau total inspaimantati de Morris .
Nu mai vezi un om fericit , copii care alearga si rad si se joaca prin parcuri , animale domestice si jucause ce fug dupa mingie . Familii zambitoare si cupluri indragostite pe strazi plimbandu-se de mana . Nu am mai avut ocazia sa vad asa ceva de foarte mult timp.
De zece ani incoace , ceea ce poti vedea frumos in tara noastra este o padure . Ea e cea mai naturala si intacta de pana acum .
Toti oamenii se roaga si spera ca cineva sa termine o data pentru totdeauna cu Morris , pentru a revenii la armonia si pacea de odinioara . Pentru a le fi redata libertatea .
Eu vreau sa fac asta , eu vreau sa fiu cea care il ucide ! Dar armata , armele si fizicul lui gigantic sunt cu mult peste puterile mele , de aceea mi-am adunat cativa oameni puternici si curajosi si am format o micuta armata , dar nu este destul . E putin ciudat ca o fata ca mine sa conduca o armata de 20 de barbati si 11 femei , toti fiind cu cel putin 5 ani mai mari decat mine , dar ma asculta si asta imi da si mai multa incredere ca vom putea readuce tara pe picioare .
Unde e El ? Nu stiu cum il cheama , dar stiu ca mi-a salvat viata cand unul din oamenii Morris a vrut sa infinga o sabie in spatele meu . El l-a doborat , apoi mi-a aratat acea ascunzatoare si mi-a zis sa stau acolo pana revine , dar a trecut destul timp de cand a plecat si nu s-a mai intors . Nu e greu de recunoscut , inaltimea si infatiseara lui neobisnuit de atractiva  le voi zarii imediat , dar nu e pe nicaieri .
Ma opresc brusc cand aud pasii armatei . Ritmul lor de stang-drept , stang-drept te scoate din minti .  Uneori aveam impresia ca oamenii astia sunt teleghidati .
Ma fac nevazuta in spatele unui tufis si privesc tacuta cum in jur de 10 de persoane trec pe langa mine .
Furia si dorinta de razbunare ma cuprind dintr-o data si ma fac sa vreau sa actionez , dar unu contra 10 nu prea merge , asa ca stau calma si astept sa treaca .
Cand se aflau deja la o distanta pe care o consider acceptabila , am iesit , dar nu apuc bine sa fac doi pasi ca aud sunetul unei arme declansate , iar in acelasi timp simt cum sunt aruncata la pamant si strivita de un alt corp , de doua ori mai greu decat al meu .

-Ti-am spus sa ramai acolo ! ma cearta el , dar eu sunt prea atrasa de frumusetea lui pentru a comenta ceva .

Hei lume ! Sper sa va placa noua cartr ! Nu uitati sa lasati com si sa votati ca sa imi dau si eu seama daca sa postez si celelalte capitole scrise sau nu ;)
Pupici !:* :* :*

Elisuchi !:*