Capitolul 13. Incepe tortura

93 11 0
                                    

Ma trezesc invaluita de un miros de mucegai puternic.
Mainile imi sunt prinse cu o sfoara deasupra capului si picioarele sunt in aceeasi situatie . Incheieturile ma dureau ingrozitor si nu pot sa ma intreb daca bratara rosie inca mai este acolo.
Corpul imi era rece , inghetam .
Tremuram , dar nu doar pentru ca mi-e frig , ci mai mult , pentru ca mi-e frica .
Aud cum o cheie se rasuceste in broasca , iar in urmatoarea secunda usa se deschide larg , lasand ca lumina de afara sa patrunda inauntru , scotand in evidenta 2 siluete ce stateau in pragul usii , purtand vesnica uniforma cu emblema ce ma duce cu gandul la cat de mult vreau ca Morris sa dispara odata pentru totdeauna din peisaj .

-Inchide usa , Dylan , de aici ma descurc eu, aud vocea deja cunoscuta a blondului cu ochi albastrii.

-Nu te grabi , Bryan , sefu' mai are cel putin o zi pana ajunge inapoi . se aude si a doua voce , ce venea din prag , apoi usa se incuie si bezna devine din nou prezenta . Dar nu pentru mult timp . Se aud pasi ce se indrapta usor spre mine , apoi doua batai din palme si lumina se aprinde . In fata mea , asa numitul Bryan , zambindu-mi in acelasi fel in care mi-a zambit ultima oara , malefic .
Camera in care ma aflam , era una simpla : 4 pereti , un tavan , o usa metalica si..bineinteles ...eu , imbracata cam indecent , la fel cum imi aduc aminte si pe deasupra , mai sunt si atarnata de tavan. .

-Ce face , printesa ? ma intreaba el , amuzat fiind .

-Imi fac unghiile , nu e evident ? Il ironizez eu .
O palma imi este data peste fata , apoi barbia imi este prinsa si tinuta strans , astfel incat sa il pot privi direct in ochi .

-Ai tupeu , vad ! Imi spune si mai primesc o palma , ce-mi intoarce capul in partea stanga . Fata imi este prinsa din nou , in aceeasi pozitie. Puteam vedea ura din ochii lui , dintii inclestati ce imi arata enervarea acumulata si puterea din brat imi arata clar ca omul asta nu ma agreea de nici o culoare .
Isi pune cealalta mana pe talia mea si ma mangaie incet , facandu-mi pielea de gaina . Din nou incep sa tremur involuntar.
Nu trec 2 minute ca o usturime profunda imi acapareaza fundul dupa palma ce mi-a dat-o fara mila .
Se indeparteaza , intorcandu-se cu spatele si incepand sa rada in hohote . Clar , omul asta era nebun. Ce gasea amuzant in situatia asta ? Eu mai aveam putin si faceam pneumonie si el rade.

Se intoarce brusc spre mine si se opreste din ras. Isi scoate din pantaloni un bici si nu pot sa nu ma inspaimant la gandul ca ar vrea sa ma raneasca cu el .

-Daca ai stii tu -incepe si apoi loveste betonul cu biciul , eu tresarind - cat am asteptat -loveste din nou , apropiindu-se ee mine - momentul in care sa -loveste si a treia oara , moment in care biciul trece la doar cativa centimetrii de pielea mea - ma razbun pentru tot ce am indurat - loveste si a patra oara , biciul trecand pe cealalta parte a corpului meu , facandu-ma sa inchid ochii - din cauza ta , impielitata mica ! termina el propozitia .

-Sa te razbuni ? Nici macar nu te cunosc ! Tip si eu , apoi loveste din nou cu biciul pe langa mine si ma face sa inchid din nou ochii .

-Tu nu , dar eu da ! Ce zici de momentul in care -loveste din nou si eu decid ca mai bine ar fii sa imi tin ochii inchisi - Morris m-a trimis sa ucid familia Mathason , dar tu nu erai , iar eu a trebuit sa fiu bicuit cu asta -loveste din nou si eu imi strang ochii- sau cand s-a aflat ca Maison-loveste , eu stangadu-mi ochii de doua ori mai tare - cel mai bun prieten al meu , a fost omorat doar pentru ca te proteja pe tine ? !

Loveste , loveste , loveste ! Eu inca nu aveam curaj sa deschid ochii .
O liniste serioasa se asterne peste incaperea in care ne aflam si fara sa vreau imi deslipesc ploapele pentru a-mi hrani curiozitatea .
Bryan statea in fata mea , pieptul umflandu-se in mod ritmic , tinand intr-o mana , strans, biciul, iar in cealalta un briceag .
Se apropie de mine si incep sa ma zbat , dar fara rezultat . Funiile erau prea stranse si prea bine legate ca sa pot scapa de acolo .
Zambetul lui dracesc ma baga in sperieti , asta si faptul ca se afla in fata mea cu briceagul indreptat spre locul unde , daca l-ar fii infipt , viata mea s-ar sfarsi .
Nici nu apuc sa gandesc , ca un tipat de durere imi paraseste gura .
Strang din dinti puternic si imi indrept privirea spre locul afectat si de unde sangele picura pe jos .
Nenorocitul , imi facuse o taietura mare cat capul lui pe bratul drept , iar asta ustura ca dracu'.

-Monstrule ! marai printre dinti , iar acesta isi pastreaza acelasi zambet pe fata.

-Ce ai spus ?!
Ma intreaba el tipand din toti plamanii .

-Esti un psihopat ! Urlu si eu , nelasandu-ma mai prejos .
In urmatoare secunda , un alt tipat de durere imi paraseste trupul . Picioarele mele , ca si betonul de pe jos , facusera cunostiinta cu biciul lui .

-Daca tot sunt un psihopat , macar sa ma comport ca unul , nu-i asa ? se face el din nou auzit .
Bate de doua ori din palme din nou , iar de data asta luminile se sting ,speriindu-ma si mai tare.
Il aud razand , iar dupa aceea tipatul meu se face din nou auzit . Nu dupa mult timp, alte doua lovituri imi sunt administrate in acelasi loc , pe spate.
Ustura al naibi de tare , facandu-ma sa scrasnesc din dinti de durere. Omul asta are nevoie de un control urgent la psihiatru !
Luminile se aprind din nou , dar de data asta , nu am auzit batai din palme.
Usa se deschide si in tocul ei sta acelasi barbat care il insotise pe Bryan mai devreme , ale carui trasaturi nu le puteam distinge din cauza vederii mele incetosate.

-Bryan , omule , Morris a ajuns mai devreme si primul lucru pe care vrea sa-l faca , e sa o vada ! Se aude vocea lui Dylan , iar cand rosteste substantivul propriu "Morris " , nervii ma acapareaza si ura si dorinta de a ucide pune stapanire pe mine .
Desi corpul ma durea ingrozitor , am inceput sa ma zbat precum un animal si am reusit sa desfac funiile legate de tavan , cazand pe jos , mainile fiindu-mi in continuare captive in stransoarea dureroasa , dar nu la fel ca bicele pe care le-am primit.

-La dracu' ! Ia-o de aici si pune servitoarele sa o pregateasca si sa o duca in camera lui Morris .

Dylan se apropie de mine si ma ia in brate in stil mireasa , eu nemaiputand sa misc nici macar un deget. Inainte sa iesim pe usa , Bryan imi apuca iarasi fata si imi spune hotarat , fara ca fata sa-i tradeze vreo emotie .

-Daca ii spui ceva lui Morris , legat de micuta noastra intalnire de aici , data viitoare o sa fie de zece ori mai rau decat acum !

Dylan iese cu mine din acea camera obscura si ma duce intr-una mult mai mare , mai spatioasa , frumos aranjata si mult mai parfumata decat cealalta .



FaithUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum