Faith

Capitolul 29.

Intrasem din nou prima in gura de ventilatie , avand in vedere ca eu eram singura cu harta si cea care memorase traseul . Am rugat-o pe Sasha sa intre dupa mine pentru a nu risca sa o pierd prin conducte , Kriss fiind ultimul, zis si cel care "ne pazea spatele".
Din cand in cand mica blondina tresarea si isi exprima dezgustul fata de locul pe unde se tara .Incercand sa ii ignor cat mai mult chitaielile, incercam sa o linistesc , deoarece voiam sa fim cat mai discreti posibil ca sa nu ne pierdem viata inainte de a-mi indeplini scopul venirii mele aici .
Ajungem din nou in biblioteca si pasim incet pentru a nu fii auziti . Imi aranjez peruca bruneta mai bine si deschid usor usa pentru a inspecta zona . Dupa ce sunt sigura , o apuc pe blondina de mana si incepem sa alergam spre iesire , pitindu-ne in unul din colturile intunecate .
O galagie teribila se auzea dincolo de peretele unde eram ascunsi si imi puteam da seama ca Negustorii si restul armatei conduse de JT este prezenta si mai stiam si ca armata lui Morris este la fel de punctuala la lupta , rezultand ca abia acum incepuse adevaratul razboi .

-Trebuie sa iesim !Au nevoie de ajutor , am spus in soapta spre brunet .

-Ce facem cu ea ? ma intreaba , facand referire la Sasha .
Copila se crispeaza si incepe sa se fastaceasca , dandu-si seama de ce va urma sa spun .
Imi pun mainile pe umerii ei si o privesc fix in ochi pentru a fi sigura ca toata atentia ii este indreptata spre mine .

-Nu pleci de aici pana nu vin eu , Kriss sau Dylan sa te luam , ai inteles ? o intreb pe un ton autoritar , parand mai mult un ordin decat o propozitie interogativa .

-Ce fac daca ma vor descoperi ? intreaba deranjata , ochii deja umplandu-i-se de lacrimi . Atat de inofensiva ...Stiam ca e speriata si intelegeam perfect sentimentul . Trecusem si eu prin asta la o varsta mult mai frageda decat a ei . Imi scutur capul , dorind sa alung amintirile urate . Plansul nu avea sa ne ajute pe niciuna dintre noi in situatia de fata .

-Tipi ! o lamuresc eu , urmand ca aceasta sa clatine usor din cap in semn ca a inteles . Ii fac semn lui Kriss si ne scoatem amandoi sabiile in acelasi timp . Eu pornesc prima spre multimea de dincolo de perete ce se lupta . Sunetele sabiilor pareau neterminabile , iar bataile inimii mele deveneau din ce in ce mai rapide . Curtea principala si totodata cea din fata Casei Prezidentiale era plina de barbati si femei ce se luptau de zor . Instinctul te impingea sa omori in cele mai ciudate feluri si frica punea stapanire pe propia-ti minte , inducandu-ti ideea ca oricand ar putea veni vreunul sa-ti curme viata printr-o sabie infipta in spate , ceea ce iti sporea atentia destul de mult . Tipetele oamenilor raniti se auzeau des , iar incaierarea devenea din ce in ce mai dificila . Morris avea un dezavantaj : oamenii lui nu erau la fel de bine antrenati precum ai mei , dar avantajul lui evident era faptul ca desi ii omorai oamenii destul de repede , mereu veneau unii noi , odihniti si gata de lupta, pe cand ai mei erau obositi si incercau sa dea tot ce au mai bun din ei . Pe langa asta , arcasii lui iscusiti stateau pe cele 3 ziduri ce constituiau gardul Casei , tragand din cand in cand , doborandu-mi membrii armatei unul cate unul .
Dylan si restul intarziau si nu puteam intelege de ce . Ma tem ca au intampinat probleme pe drum , probabil Morris dandu-si seama de plan , desi nu cred , deoarece era destul de destins , avand in vedere ipostaza in care l-am prins cu micuta Sasha .
Mda, nu eram tocmai cea mai optimista persoana din lume , dar nici nu imi doream sa fiu . De ce sa ma astept sa se intample ceva bine si sa fie exact inversul, cand ma pot astepta la ceva rau si sa primesc binele pe tava , corect ? Nu ma deranja pesimismul meu, cel putin nu atat de tare cat ma deranja sa ucid si mai ales fiintele umane . Nu eram o criminala , dar cum zicea mereu tata :" Scopul scuza mijloacele " iar eu traiam mai mult decat era necesar dupa acest principiu al vietii cotidiene .
Imi scot sabia din pieptul ultimului barbat pe care l-am ucis , dar inainte sa trec la urmatoarea victima , gongul se face auzit din nou , soldatii retragandu-se si formand un cerc in jurul alor mei, ce le copiaza exemplul , formand un alt cerc . Imi intorc capul in toate partile si observ ca am ramas cu mai putin de 35 de oameni , unul langa altul , asteptand ca inamicii sa atace din nou . Kristoffer si Izy erau in lateralele mele ca imediat dupa negresa sa se afle JT , Amanda si Ruth .
Arcasii erau pozitionati in aceleasi locuri de pe zid si la fel ca noi , asteptau sa atacam .
Trecusera mai bine de 2 minute si nici unul nu mai facea nimic , iar eu ma intrebam daca nu cumva era o gluma la mijloc , ce venise la pachet cu tot cu o liniste mormantala ce se asternuse peste intreaga curte .
In urmatoarea secunda , un ras isteric s-a facut auzit de undeva din apropiere, facandu-ne pe toti sa ne intoarcem capetele spre sursa . Cosmarul meu , omul pe care il uram atat de mult si pe care voiam sa-l vad mort cat mai repede posibil , statea la balconul Casei , la mai putin de 5 metri inaltime , pazit de 4 gardieni , ce erau aranjati strategic in jurul acestuia .
Imediat ce privirile noastre se intersectasera , acel sentiment de ura s-a aprofundat , iar dorinta de a-mi pata atat mainile , cat si hainele cu sangele lui , devenea tot mai puternica . Bataile inimii mele deveneau tot mai rapide si puteam simti cum adrenalina imi pulsa in vene acaparandu-mi usor , usor intreg corpul .
Eram inconjurati si puteam muri toti doar daca batea din degete , dar nu o facea . Ce astepta ?