Faith

Capitolul 28.

Imping usile hamgarului unde imi amintesc ca dormeau soldatii si pasesc increzatoarea inauntru . Aveam dreptate , Erau in jur de 40 de soldati fara coifuri . Unii radeau , altii se jucau , altii cantau si toti pareau fericiti .
Cum a reusit Morris sa faca asta ?Cum de ei accepta tipul asta de trai ? Cum de sunt atat de impacati cu ideea de a-i fi sluga lui Morris si a-si da viata pentru el? Poate ca ei chiar sunt multumiti de felul cum isi pierd timpul si poate ca eu sunt singura careia ii pasa si spera la un viitor mai bun pentru Verdhanya, pentru ca ei , oricum , au incetat sa creada in ceva mai stralucitor . Incercam sa trecem cat mai neobservati si ne lasam jos , pe fanul acoperit de paturi si incep sa analizez chipurile din incapere .
Vad 6 fete necunoscute si trec la atac. Nu puteam risca sa afle Morris ca suntem aici si nu puteam avea incredere in nimeni care nu apartinea propiei mele armate .
Imi scot sabia din teaca si o infing in gatul primului necunoscut , astfel incat varful ei sa iasa pe partea cealalta . Imediat toti au devenit seriosi si s-au ridicat in picioare , apucand cate o arma in mana . Ceilalti 5 se uitau mirati la mine si decid ca e momentul sa-mi scot coiful si peruca .
Majoritatea se calmeaza si isi strecoara armele de unde l-au luat , asezandu-se jos si asteptand ordin , primid priviri confuze din partea "intrusilor".
Unul din cei 5 ma priveste si pe mine confuz , eu avand inca sabia indreptata spre ei .

-Tu esti femeia lui Morris ! rosteste acesta si simt cum furia mi se urca la cap .

-Eu nu sunt a nimanui , cu atat mai putin a unui monstru , termin si eu de zis apoi imi infing sabia in inima lui . Ochii ii raman larg deschisi de uimire , fixandu-ma , lucru cu care eram deja invatata si nu ma mai afecta. Ii las trupul sa cada la pamant , apoi imi scot , usor , sabia din el .
Ma intorc spre cei patru ramasi , privindu-i furioasa .

-Ridicati-va sabiile ! Le ordon eu si ei sunt mai mult decat fericiti de ocazie , zambetele dracesti asternandu-se pe fata lor . Ce dragut , credeau ca au vreo sansa sa ma infranga . Aproape ca imi era mila de ei .
Singurul blond , m-a atacat primul , eu blocandu-i sabia cu a mea , apoi lovindu-l cu genunchiul in coasta , urmand sa-l imping intr-o parte , apoi sa formez un balans perfect al mainilor si sa-i despic stomacul in doua . Si ca sa fiu sigura ca e mort , am ales sa-i retez capul .
Urmatorii doi m-au atacat in acelasi timp . Vreme de 2 minute , inauntrul hangarului se auzeau doar sunetele ascutite provocate de sabiile ce se loveau de zor una de cealalta .
Am hotarat ca le acordasem deja prea mult timp , apoi le-am aruncat un zambet inofensiv , dupa care am facut o foarfeca cu picioarele pentru a-i dobori ca mai apoi sa se aleaga cu cate o sabie in inima .
Vedeam clar ca cel de-al patrulea ezita sa se lupte , desi parea mult mai puternic decat ceilalti . Hotarasc sa fac eu prima miscare si sa-l atac cu o lovitura directa , in piept , dar acesta imi blocheaza atacul , lovindu-ma cu cotul in gura si ajungand pe jos. Gustul metalizat al sangelui imi umple gura si pana sa ma reintorc pe propiile picioare , Kriss deja terminase cu acel ultim strain . Ma ajuta sa ma ridic si ma priveste ingrijorat , fapt care ma enerveaza atat de mult incat imi vine sa-l plesnesc de fata cu toata lumea . Imi intorc capul in stanga si scuip sangele ce-l aveam in gura , apoi continui sa-i arunc priviri taioase lui Kriss.

-Puteam sa ma descurc si singura , ii aduc eu aminte si acesta isi schimba ingrijorarea cu un zambet strengar.

-Nu ma indoiesc de asta , imi raspunde el calm , pastrandu-si zambetul pe fata .

-Atunci de ce m-ai ajutat ? Il intreb eu , confuza.

-Avem nevoie de tot timpul din lume ca sa ne indeplinim misiunea . Unde-s multi , viteza creste , spune si imi arunca inca un zambet .

Ma intorc spre restul barbatilor , ce asteptau linistiti pe jos si le spun:

-Pot sa stiu si eu de ce aveati printre voi persoane necunoscute si de ce nu erau moarte dinainte sa ajung eu aici ?