Faith

Capitolul 5.Piatra-foarfeca-hartie

Se intoarce spre mine cu o peruca neagra si mi-o arunca in brate .

-Ce ar trebui sa fac eu cu asta ? il intreb , ridicand tonul si privindu-l confuza .

-Ti minte detaliu pe care l-am mentionat in legatura cu parul tau ? ma intreaba in timp.ce muta fotoliul de la locul lui , eu il urmaresc tacuta , uitand sa raspund la intrebare , curiozitatea mea indreptandu-se spre el si cum ridica covorul persan de jos , facandu-l sul .Ce tot face omul asta ?

-Faith !? si ...vocea lui ma readuce la realitate .

-Ăăă....da , da tin minte !imi aduc eu aminte ca imi adresase o intrebare .

-Ei bine , peruca te va ajuta sa ascunzi cascada aia blonda, alba sau , ma rog , ce culoare o fi .
Termina de strans covorul si observ abia acum ca sub el se ascundea o trapa . O deschide si imi face semn sa ma apropii.

-Ce e aia ? intreb eu cu vocea tremuranda atunci cand vad ca ma indeamna sa intru in gaura intunecata .

-E un tunel ce ne duce in ultima casa de la marginea satului , pe acolo vom putea pleca de aici .Asa ca , hai...

-Stai! Noi ? il intreb curioasa, ridicand o spranceana .

-Da , noi ! Nu am vreun motiv sa raman aici , urasc locul asta mai mult decat il urasti tu pe Morris .

Avea si el dreptatea lui , dar nu eram inca destul de sigura ca pot avea incredere in el .

-Ouououou! Easy , boy ! Cine a zis ca te ia ?
Lasa trapa jos si se apropie de mine , cu pasi rapizi , intr-o postura intimidanta , dar normal ca nu o sa-i dau satisfactie , lasandu-l sa observe ca mi-ar fii frica de el
Se afla la doar cativa milimetri distanta , uitandu-se cand la ochii mei , cand la buzele mele .

-Vrei sa pleci de aici sau maine vrei sa stai in rand la spanzuratoare ? imi maraie el in fata .

-Mi-ai aratat deja "portita de scapare " , ce m-ar opri sa plec fara tine ? ii intorc eu gestul , incercand din rasputeri sa-mi pastrez expresia neexpresiva de pe fata .

-Poate doar faptul ca as putea iesi chiar acum , chemand soldatii si spunandu-le sa blocheze toate iesirile, faca sa suport vreo consecinta .

Din nou , avea dreptate .

Ma dau un pas inapoi si in cap , imi vine cea mai stupida idee.

-Ce zici de piatra-foarfeca-hartie ? il intreb , iar acesta izbucneste intr-un ras infiorator de ciudat .

Astept sa se opreasca si cand vad.ca nu o face, imi pun mainile in piept si incep sa bat ritmic din picior. Imi observa gestul si incruntatura de pe fata si se opreste .

-Sigur , doua din trei ! se hotaraste el sa raspunda .

Ne asezam pe pozitii si incepem .Prima oara , amandoi dam hartie .
A doua oara el da piatra si eu foarfeca.

-Aah! tip eu si lovesc podeaua cu picioarul .

-A fost ideea ta , acum ma suporti fie ca vrei sau nu ! Am castigat cinstit. imi rade in fata .

-Si daca ai trisat ? ma rastesc eu la el si abia acum realizez ce tampenie am scos pe gura . Ma priveste inca razand si apoi spune :

-Da , pentru ca , sigur, cel mai usor lucru era sa-ti citesc gandurile ! exclama el .Acum , Scooby ca am rezolvat si misterul asta , mergem ? Afara exista o armata care te vrea numai pe tine...si ghici cum ? Intr-o teapa !

Ne strambam unul la altul si imi pun peruca , apoi ma duc la trapa . Nesigura , ma asez pe margine si mai arunc o singura privire in jos inainte sa cobor .
Imediat dupa mine , apare si Jack . Il aud cum cauta ceva si decat sa intreb , prefer sa tac .
Dintr-o data , incaperea e luminata de o torta . Inteligent!