Faith

Capitolul 24.

Un an mai tarziu:
Sabia mea . Doar eu si ea.
Reusisem cu greu sa obtin un echilibru perfect al picioarelor, nici prea pe calcai , nici prea pe varfuri .Sabia devenise parte din mine .Stiam sa o manuiesc bine si cu folos. Mai lovesc manechinul din lemn din locul meu special pentru antrenament, de cateva ori , apoi cad epuizata , rezemandu-ma de un copac.
Celorlalti le dadusem liber azi . Meritau o pauza la cat de mult au muncit in ultimul an , iar performantele erau cu mult prea evidente pentru o mana de oameni .
Ura lor pentru Morris devenise si mai mare , dar inca nu o intrecuse pe a mea . Stiau pentru ce vor lupta si au invatat sa o faca in cel mai bun mod , lucrand in echipa atunci cand este nevoie , sau pe cont propriu. Eram mandra de ei . Desi erau putin , imi era mult mai greu sa dobor un om de-al meu decat unul de-al lui Morris , asta aratand cat de mult au progresat .
Chiar si Izy , cea mai mica persoana din "armata " noastra a fost invatata de fratele ei , JT tot ce stia si el , acum devenind o adevarata razboinica cu sange rece atunci cand trebuie . Ea si JT erau cei care vanau in fiecare zi pentru a ne aduce masa , acest lucru imbunatatindu-i abilitatile de arcas .
Ma bucurasem ca si oamenii lui Kriss au fost de acord sa lupte alaruri de noi pentru a-l ucide pe Morris odata pentru totdeauna.
Desi ni s-au alaturat si ei , tot eram prea putini ,asa ca am mers prin diferite sate de refugiati , adunand tot mai multi oameni , reusind, astfel sa ajungem la 153 de persoane . Tot nu erau destuie, avand in vedere ca Morris conduce o armata intreaga , dar erau foarte buni la ceea ce faceau si asta imi sporea increderea in mine .
Doua maini imi acopera ochii , iar eu , din instinct , le prind de incheietura , le ridic pentru a aluneca pe sub ele , apoi le rasucesc in asa fel incat cel care era in spatele meu sa ajunga la pamant.

-Si eu care voiam sa par romantic , se aude vocea lui Kriss , al carui trup zacea acum sub mine . Razand , ii dau drumul si il ajut sa se ridice . Se schimbase mult in ultimul timp , musculatura lui devenind mult mai proeminenta . Era mult mai frumos , iar eu eram mandra ca era iubitul meu .

-Data viitoare sa nu mai incerci , ii spun si incepem amandoi sa radem , asezandu-ne jos , sprijiniti de acelasi trunchi de copac.

-Ti-am adus cina, spune in timp ce scoate din rucsac o bucata de carne , cred ca prajita si mi-o arunca , apoi imi da si o sticla de apa .

O miros si constat ca e carne de iepure . O adoram! Era preferata mea. Imi infing rapid dintii in ea si incep sa mananc precum un animal , fara sa-mi pese ca iubitul meu sta chiar langa mine si ma priveste socat . Nu mai mancasem de dimineata , antrenandu-ma toata ziua , iar in momentul de fata , foamea isi spunea cuvantul .

-Ma gandeam , daca tot am avut liber toti astazi , sa petrecem si noi putin timp impreuna, dar ai plecat inainte sa ma trezesc...imi spune el cu o tenta de tristete in glas . Stiam ca devenisem mai rece fata de el si , desi nu merita asta , a tot incercat sa se apropie de mine mai mult , nemaiajungandu-i doar saruturi .
Stiam ce voia . Stiam ca ma voia pe mine.
De la incidentul cu Morris nu l-am lasat sa ma mai atinga mai mult decat era necesar pentru un sarut. Nu-i convenea , dar deocamdata nu-i puteam oferi mai mult . Nu pana ce nu reuseam sa-l sterg de pe fata pamantului pe Morris , crezand ca indata cu plecarea lui , va pleca si acea amintire ce inca ma face sa tresar atunci cand imi strapunge minte cu tot cu acele imagini dezgustatoare.

-Trebuie sa ma mentin , i-am raspuns simplu , fara sa ma intorc spre el.
Simt cum una din mainile lui ,este aseza pe spatele meu , urmand sa spuna:

-Iubito , muncesti prea mult ...ai nevoie de o pauza.

-Daca iau o pauza , relaxare ma va inmuia . Si daca ma va inmuia nu voi reusi sa mai manui sabia , sa ma mai lupt in vreun fel , sa mai conduc o armata intreaga , sau sa il inving pe Morris, ii spun eu atat de repede , incat am uitat si sa respir , tragand o gura mare de aer la sfarsit .
Imi termin iepurele si golesc sticla de apa , apoi ma ridic . Imi strang lucrurile sub privirea atenta a lui Kriss , apoi ma asez in fata lui , intinzandu-i o mana , ca semn ca vreau sa plecam . Doar ma priveste intr-un fel ciudat , ceea ce ma face sa-mi amintesc de ziua in care ne-am cunoscut si cum ma holbam la el ca o idioata , fara sa-i apuc mana care astepta sa ma ridice . Acum era exact la fel , doar ca s-au inversat rolurile .