Faith

Capitolul 22.

Nu mai vazusem lumina zilei de 2 saptamani si nici nu mai stiam cum e ca razele soarelui sa-ti atinga pielea si sa te incalzeasca, asa ca ma bucur din plin de acest moment al zilei in care Morris a decis sa nu ma lase sa innebuesc intre 4 pereti ,cum ma obisnuisem deja .

-Misca ! aud vocea soldatului din spatele meu dupa ce ma inghionteste cu arma lui in coloana.

Nu stiam unde mergem sau de ce Morris a ordonat sa mergem intr-un anumit loc .Stiu doar ca dupa cele intamplate , imi e pur si simplu scarba de el. 

Desi ma asteapta in fata , pe un cal , ma uimeste indiferenta cu care m-a tratat dupa acea zi. Cu atat mai bine pentru mine.Nu am  mai avut nici un fel de contact dupa intamplare , dar nu mi-e teama sa recunosc ca pofta de a-mi curge sangele lui printre degete mi-e tot mai mare. 

De fiecare data cand in minte imi apare numele lui , razbunarea imi urca in inima si adrenalina imi creste in asa fel incat sa il pot omori in cel mai crud fel.

E ciudat cum acum 10 ani nu eram capabila nici sa omor un tantar ,lasandu-l sa se infructe din sangele meu , iar acum mainile imi sunt patate de sangele necunoscutilor.

Trebuie sa scap! Sa evadez , sa  ma intorc la oamenii mei si sa ne apucam de antrenamente drastice pentru a-l putea dobori o data pentru totdeauna pe acest om .

Ajung in dreptul lui , privindu-l cu dispret , iar el zambindu-mi superior. Doar simpla lui privire imi provoca repulsie. Sunt ridicata de la sol si asezata pe un cal alb, eu neputand sa fac acest lucru singura din pricina mainilor ce imi erau legate. Hamul calului meu este apucat de mana unuia din marionetele lui Morris si in felul asta pornim la drum , intrand in padure .

De cand ma stiu , padurea ma face sa ma simt mereu in siguranta . Umbra copacilor inalti si sunetul frunzelor batute de vant imi provoaca o liniste interioara uimitoare , astfel , reusesc sa ma calmez in cel mai scurt timp.

Adierea lina a vantului , face ca parul sa mi se dea pe spate, incurcandu-l.  Imi inchid ochii si inspir adanc , lasand ca aerul curat sa imi curete  plamanii .

Nici nu constientizez cand ne-am oprit , sau de cat timp mergem.

Corturi , langa corturi, barbati imbracati la fel , in acelasi costum negru si larg cu emblema lui Morris pe care il purtam si eu . Il uram doar pentru faptul ca acea emblema imi arata ca ii apartine. Sunt ajutata sa cobor si primesc ordine sa merg in fata de catre acelasi soldat care mi-a carmuit calul pana aici .Ma uit in jurul meu si totul , la ei , parea atat de normal si obisnuit , insa singurul lucru care lipsea din acea tabara , erau femeile, lucru care ma facea sa ma simt putin incomod ca sunt inconjurata de zeci de barbati si nu am nici un sprijin feminin. Ma intreb care a fost viata fiecaruia din acest loc? Care a fost sirul intamplarilor de care au avut parte pana in momentul de fata ? Cum pot manca , bea , juca , rade , cand au un diavol de care trebuie sa asculte mereu ? Nu inteleg de ce nu se revolta nimeni ? Toti au guri si multi ar fi capabili sa-si uneasca fortele intre ei si sa ajunga suficient de puternici incat sa-i dezlege pe toti de aceasta robie instalata in tara noastra...

Frica...

Frica ii impiedica pe multi dintre ei sa-si expuna puncul de vedere ,Frica nu le da voie sa ia initiativa...Frica-i opreste din a actiona intr-un fel, Morris a reusit sa ajunga la aceasta performanta. A reusit sa faca prezenta frica in trupul fiecarei persoana din acest tinut.

De aceea vreau sa fiu eu cea care schimba acest lucru, iar cu multa munca , intr-o zi , voi reusi! Voi fi vocea celor fara voce !

Ajung in fata unei gropi acoperite cu un capac improvizat din lemne, legate intre ele .Soldatii dau capacul laoparte , iar eu sunt impinsa , practic aruncata ca pe un gunoi in ea, acoperindu-ma apoi cu acel capac si lasandu-ma in bezna totala.