Faith

Capitolul 25.

(LA MEDIA ESTE IZY)
-Izy , ma lasi putin singur cu Faith ? Trebuie sa vorbesc cu ea , se aude si vocea lui Kriss din spatele nostru .
Nervii mei sunt tot mai greu de stapanit si de doua ori mai accentuati pe el .
Izy aproba printr-o miscare a capului , apoi se intoarce si pleaca in directia opusa , in timp ce amandoi o urmarim cu privirea , pana ce ni se intersecteaza si simt ca explodez .

-Faith , eu ....incepe el , dar nu il las sa termine.

-Nici sa nu te aud ! Ma rastesc la el , apoi ma intorc cu spatele si pornesc rapid spre tabara.

-Iubito , stai , il aud din nou si imi simt incheietura apucata , el reusind sa ma intoarca cu fata spre ochii lui intunecati .

-Ce ? Ii tip in fata si incerc sa-mi scot mana din stransoarea lui , dar nu reusesc.

-Faith , imi pare rau !

-Pentru ce ? Ii intreb rapid , vrand sa stiu la care din cele doua greseli se referea.

-Pentru ca m-am purtat ca un porc cu tine si practic am vrut sa te fortez sa te culci cu mine , cand tu defapt inca nu erai pregatita sa treci peste-isi inclesteaza maxilarul , probabil pentru ca si-a adus aminte -...acel incident .
Ii puteam vede sinceritatea in ochi , dar ceea ce ma deranja mult mai tare era ca nu avea de gand sa-si ceara scuze si pentru celalalt fapt consumat .

-Deci faptul ca m-ai cules din padure ca pe niste simple ciuperci si ai facut un pariu cu mine pe care erai sigur ca il poti castiga , apoi m-ai folosit ca sa te poti intoarce in trib , nu ti se pare un lucru pentru care trebuie sa-ti ceri scuze ? Ma rastesc eu la el, apoi imi trag mana din stransoarea lui si pornesc din nou la drum.

-De unde ai stiut ca....ahh...negresa cu gura sparta ...iubito , asteapta-ma ! Il aud iarasi din spatele meu , dar il ignor , continuand sa merg cu mainile in san .
Alearga spre mine si se opreste fix in fata mea , cu o mutra de javra plouata , care nu il ajuta in nici un fel .

-Kristoffer Stark , da-te din calea mea , sau.. .

-Sau , ce? Poti sa ma bati , poti sa ma omori , dar in timp ce ma lovesti cu pumnii in fata , eu o sa incerc sa-ti explic cat de mult te iubesc...Si da , la inceput te-am folosit pentru ca voiam sa ma reintorc in sat mai mult decat orice si imi pare rau ca am gandit asa , dar nu pot sa neg ca din sutele de fete din care imi puteam alege , niciuna nu mi-a placut asa mult cum mi-ai placut tu din prima clipa in care te-am vazut , iar dupa ce am mai stat un timp cu tine , m-ai facut sa devin nebun dupa intreaga-ti fiinta , indragostindu-ma lulea si nemaiputand sa te las sa stai departe de mine , asa ca i-am spus lui Mahumma sa ne casatoreasca ca sa fiu sigur ca lumea va stii ca apartii cuiva . Acest shaumishu-imi spune si imi indica bratara - este semnul iubirii mele vesnice pentru tine si faptul ca nu te voi mai folosi niciodata , fericirea ta fiind tot ceea ce vreau.
Si sa fiu al naibi daca nu o sa-l distrug pe Morris pentru ce ti-a facut si iti promit ca niciodata nu o sa te mai ating mai mult decat imi permiti si niciodata nu o sa te mai supar -isi pleaca un genunchi jos si imi prinde din nou mana , de data asta asezand-o intre palmele lui - dar , te rog, Faith Mathason, iarta-ma! Te implor !

Dupa ce termina de vorbit , ia o gura mare de aer si continua sa ma priveasca rugator .
Imi retrag mana , il ocolesc , nemaiputand sa ii spun ceva , asa ca plec . Trec pe la locul de antrenament pentru a-mi lua sabia si rucsacul si merg in locul unde era buncărul . Ma uit in toate partile , asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni , apoi dau cateva crengute si frunze deoparte si deschid trapa , apoi cobor pe scarita , inchizand trapa in urma mea
Ma duc in camera unde obisnuiam sa dorm iarna dinainte sa moara unchiul Maison si acolo o gasesc pe Ruth , stand pe patul meu si tinandu-mi vechiul ursulet rupt si murdar in brate .

-Buna , Ruth ! O salut eu politicos .

-Buna , scumpo, ce-i cu fata asta ? Ma intreaba si bate cu palma in salteaua patului , ca semn sa stau jos langa ea .
Ruth era mai mare decat mine si se ocupa cu mancarea , care ii iesea extrem de buna.
Pe langa faptul ca gatea extraordinar din putinul pe care il aveam , era si un bun arcas , imbunatatindu-si tehnica la vanatoare . Isi facuse arcul si sagetile singura si ii invata sa traga pe cei carora le placea ceea ce facea ea . Era sfatuitoarea mea , iar imbratisarile ei se simteau precum cele ale mamei , iar in momentul asta , clar aveam nevoie de una , asa ca m-am intins spre ea si am obtinut ce am vrut.
Ne desprindem din imbratisare si o privesc trista , alegand sa nu-i spun nimic. Cred ca imi era mai bine daca nu spuneam nimanui ce ma supara.