Who's The Vampire? - Conversion

Blackmail

D: - De ce te interesează?

E: - Curiozitatea - numai curiozitate nu era. Sper să-l conving, poate o să mă transforme chiar el -

D: - Chiar și-asa. Vrei să devii vampir?

E: - M-am gândit la asta, ce-i drept.

D: - Lui Ricardo nu i-ar plăcea.

E: - Cui ii pasa ce crede Ricardo?

D: - Ție?! Adică ar trebui, nu?

E: - Da. Nu. Nu știu. E... E doar că...e prea plictisitor. Vreau altceva.

D: - Vrei să fii un monstru care se hrănește cu sânge pentru a supraviețui?

E: - Eh, asta-i doar partea rea. De ce nu gândești pozitiv?

D: - Oh, o fac. Doar nu cred că tu ai rezista.

E: - Hă?! Eu?! - spun jignita de atitudinea lui- Ce pot spune? E cel mai greu lucru să trăiești veșnic, să te hrănește cu sânge după care sa le ștergi memoria oamenilor. Ah, sau cel mai greu e sa poți face ce vrei. - spun ironică -

D: - Da, da...cum spui tu. Am ajuns la blocul tău.

E: - Deci...?

D: - Ce? Faza cu vampirul? Găsește pe cineva care vrea să te transforme. Eu n-o fac.

E: - De ce nu? - dar nu am primit niciun răspuns că a și plecat, dispărând în întuneric -

Urc scările, deschid ușa și dau de mama care era destul de nervoasă. Se vedea pe fața ei.

M: - Pe unde umbli?

Dau ochii peste cap, gândindu-mă cum sa ies din cearta asta.

E: - Ămmm... Am 18 ani. Chiar trebuie să-ți dau explicații? - se putea citi, pe fața mamei mele, uimirea -

M: - Eloise! Te-ai schimbat. Cum poți să-mi spui așa ceva? Sunt mama ta.

E: - Scutește-mă.

M: - Gata! Nu mai ieși din casă trei săptămâni.

E: - Nu te obosi. În curând n-o să mai trec pe-aici.

M: - Cum adică? - mă privea speriată -

E: - Am 18 ani. Mă mut singură. O garsoniera. Ce zici? Drăguț nu? - aveam destui bani din partea tatălui meu -

M: - Tu chiar nu te gândești și la mine, Eloise? Tu nu te gândești cât de periculos este să locuiești singura?

E: - Nu. Nu mi-ai spus niciodată. - și cu asta am încheiat -

Am intrat în camera mea, am încuiat ușa, mi-am luat căștile și am început să mă gândesc cine ar putea sa mă transforme în vampir. Am stat cu ochii în tavan ore bune până când mi-am adus aminte de Luke. Aș putea face un târg cu el. Nu mi se pare prea inteligent. M-am ridicat și am ieșit pe ușă, fără să observe mama. Era abia ora șase. Ma îndreptam cu pași repezi spre casa veche unde era închis Luke.
În sfârșit am ajuns. Nu puteam să intru în casă, așa că m-am oprit la ușa din spate. Am deschis-o și am strigat după Luke.

E: - Luke! Hey, Luke!

A venit spre ușa sprijinindu-se de pereți. Era slăbit și nu cred că mai dura mult până ce Ricardo l-ar fi ucis. Zâmbi fals când mă văzu.

L: - Chiar atât de prosti sunt? Te-au trimis pe tine să mă omori?

E: - N-am venit pentru asta.

L: - Atunci?

E: - Vreau să facem un târg.

L: - Te ascult. - părea interesat -

E: - O să te eliberez, dacă mă transformi în vampir și mai trebuie să-mi promiți că o să o lași pe Catelyn în pace.

L: - De ce vrei sa fii vampir?

E: - De ce te interesează?

L: - O să fie greu să te stăpânești, vina o să te copleșească și n-o să mai vrei să trăiești. O să fii problema mea.

E: - O să rezist. Simt că asta trebuie să fiu.

L: - OK... Nu pot.

E: - Cum?

L: - Trebuie să bei din sângele meu și, nu știu dacă observi, dar nu prea mai am sânge.

E: - Și ce ar trebui să fac eu?

L: - Să-mi aduci sânge. Nu știu cum faci. Omori pe cineva, furi de la spital. Găsești tu ceva.

Îmi sună telefonul. Era Ricardo.

E: - Să nu scoți o vorbă! - îi ordon lui Luke -

R: - Bună, Eloise!

E: - Hey, Ricardo!

R: - Ce faci ești acasă? Tocmai vin să te iau. Mergem pe undeva, ne plimbăm. Ce zici?

E: - Ămmm... Eu... Nu pot... Eu trebuie să-mi fac o programare la spital. Aș vrea sa donez sânge. - și îi arunc o privire ucigătoare lui Luke -

R: - Chiar. Păi atunci...

E: - Ne vedem mâine promit.

R: - Bine atunci. Te iubesc! Pa.

E: - Și eu. Pa.

L: - Deci ai ales să jefuiește spitalul.

E: - Poate.

L: - Își va da seama ca se întâmplă ceva.

E: - Poate, dar va fi prea târziu.

L: - Atunci ne-am înțeles?

E: - Ne-am înțeles.

L: - Bine, dar grăbește-te. Nu cred că mai rezist mult.

E: - Mă-ntorc mâine cat pot de repede. - am spus asta și am plecat -

Cunoșteam pe cineva de la spital care-mi putea face rost de sânge ușor. Am ajuns la spital și am întrebat o asistenta de Ariana. Și ea era tot asistenta. O puteam santaja ușor. Era dependenta de droguri. Într-un final a venit.

A: - Ce vrei?

E: - Sânge. - spun eu zâmbind, -

A: - Sânge?! Pentru?

E: - Nu contează. Îmi trebuie.

Pleca și se întoarse cu o pungă de sânge pe sub halat și mi-a zis că trebuie să ieșim afară că sa mi-l dea. Am ieșit și m-am îndreptat spre casa unde era Luke.

L: - Parcă veneai mâine.

E: - Taci.

L: - Păi și eu? Îmi trebuie o vrăjitoare ca să ies de-aici.

E: - O să ieși de aici când o să vină Ricardo să te ucidă. Intre timp eu o să-ți mai aduc sânge și o să-l iei prin surprindere. Stai liniștit nu mai e mult.

L: - OK. Sigur vrei asta?

E: - Da. Sigur. Ne vedem mâine.

L: - Ne vedem - Spuse în timp ce-si savura lacom hrana -