Who's The Vampire? - Conversion

A Lazy Day

E: - Da..... Ufff.... Da îmi fac griji, eu..... N-o să mă descurc și...... Și sunt un pericol...... Ar trebui să.....

D: - Să ce? Ar trebui să ce? - ochii lui albastrii îi erau ațintiți pe mine, pe fiecare mișcare pe care o făceam -

E: - Știu și eu? Să renunțăm, să ne întoarcem...

D: - Eloise, abia am ajuns aici, am scăpat de Emily..

Dar nu continuă că l-am întrerupt.

E: - Până când am scăpat de Emily? Până când? O dată și o dată tot o să ne găsească. Ce o să se-ntâmple atunci? Eu o să fiu ucisă, tu la fel și totul din vina mea.

D: - Șhhh..... Nu te mai gândi, OK? Sigur găsim o soluție. Iar până ne găsește o să dureze.

E: - Nu știu....

D: - Dar știu eu!

E: - Nu vreau să sufere nimeni din cauza mea...

D: - Hmm.... Mi se pare sau îți faci griji pentru mine?

Nu i-am răspuns dar am luat o perna și am aruncat-o în el.

E: - Pentru tine nu-mi fac griji - spun râzând și fug din cameră spre bucătărie. Mi-era foame și nici nu voiam ca Damian să se răzbune pentru acea perna -

Ajunsă în bucătărie, deschid frigiderul și nu găsesc nimic.

E: - Damiaaaan! Nu avem mâncare și mi-e foame! - strig, el fiind la etaj -

D: - Pff! De ce țipi? Nu sunt surd.

E: - Mda... Scuze. Deci?

D: - Deci o să mă duc la magazin să văd ce cumpăr apoi să scot ce mai aveam prin mașină, timp în care tu n-o să strici nimic, corect?

E: - O, haide, strică omul un manechin pentru antrenamente și îi scoți ochii toată viața pentru asta.

D: - Bine. Ne-am înțeles. - spuse râzând - Apropo, o să plătești pentru perna aia. - spuse și plecă -

Am așteptat cam jumătate de oră sa se întoarcă, iar când a ajuns s-a întors cu un borcan de Nutella, pe care l-am observat primul, și alte alimente nu la fel de importante.

E: - Yeii Nutella! - spun luând borcanul și începând să-l desfac, dar fără să-mi dau seama ajunsese în mâinile lui Damian -

D: - Asta e doar sub forma de desert. Cam nesănătos, nu crezi?

E: - Tu ai fost la cumpărături, nu eu.

L-am ajutat să despacheteze și să așeze totul.

D: - Ce vrei să mănânci? În afară de Nutella.

E: - Atunci nu vreau nimic.

D: - Eloise, te comporți ca un copil.

E: - Asta se întâmplă dacă nu primesc Nutella.

D: - Înțeleg..... Deci o omletă cu salată, ceva sânge proaspăt, iar la desert Nutella.

E: - Mmm..... Bine. Fie.

După ce am mâncat, Damian s-a ridicat de la masă și s-a așezat pe canapeaua din living. Uimită, mă uitam la el și nu înțelegeam nimic. Parcă trebuia să mă antrenez, ce o fi în capul lui? Am mers până la canapea cu mâinile încrucișate și mă uitam la el fără să înțeleg ceva.

E: - Parcă trebuia să mă antrenez azi.

D: - Avem destul timp. Azi n-am niciun chef. Vreau să stau și să lenevesc. - spuse în timp ce căsca -

E: - Ămm..... Trebuie să-ți reamintesc că Emily e pe urmele noastre?

D: - Ah, am uitat să-ți spun. Mare parte din acest oraș e protejat împotriva vrajitoarelor și a tot ce tine de ele. Plus că dacă o vrăjitoare intră în oraș puterile îi sunt anulate, deci nu mai poate să facă nimic.

E: - Cum de s-a putut întâmpla asta?

D: - Acum ceva timp, mai exact în jur de 300 de ani s-a născut o vrajitoarea aici, la vreo 18 ani a fost mușcată de un vampir, apoi fără să știe că fata nu e umană, acesta a transformat-o în vampir, dar aceasta își păstrase puterile de vrăjitoare. Fiindcă nu era în siguranță, toți o vânau, aceasta fiind o anomalie, a creat o vrajă pentru întregul oraș. E singura vrăjitoare care nu-și pierde puterile aici. O cheamă Alya.

E: - Uau! Cât de tare poate fi asta.

D: - Mda.... Așa că Ia-ți o pungă de chipsuri și vino pe canapea să ne uităm la un film. Ce zici?

E: - Mi se pare, oarecum, o idee destul de bună. Cred că avem destul timp.

Am fost în bucătărie și am răsturnat, într-un bol, două pungi de chipsuri. După care m-am așezat pe canapea.

E: - La ce film zici că ne uităm?

D: - Unul de groază? Sau acțiune? De fapt, știi ce? Alege tu.

E: - OK!

Cum m-a lăsat pe mine să aleg, m-am gândit că Batman vs Superman e o idee bună, mie plăcându-mi foarte mult Batman.

D: - Tare filmul.

E: - Îhm....

D: - Cu efectele astea cred că ar fi fost mai tare la cinema, în 3D.

E: - Nu mă deranjează dacă-l mai vedem o dată.

Am continuat să ne uităm la film, până când mi-am simțit pleoapele foarte grele, iar ochii începeau să mi se închidă.

Damian pov':

A adormit pe umărul meu, era atât de drăguță. Acum clar trebuie să vedem filmul și a doua oară, din moment ce ea a adormit la jumătatea lui.
O iau în brațe să o duc în camera ei, dar după ce urcăm scările văd că deschide ochii.

E: - Ce se întâmplă? - spuse ea căscând și așezându-se mână pe umărul meu. -

D: - Ai adormit. Probabil ești obosită. - și am împins ușa camerei cu piciorul. -

Am așezat-o, cu grijă, în pat și am învelit-o ușor. Dar când să ies din cameră îi aud vocea.

E: - Damian....

D: - Ce e?

E: - Poți să rămâi? Mă cam doare capul, nu mă simt prea bine.

D: - Ești bine? Ce s-a-ntamplat? Cum adică nu te simți bine? Mai devreme nu-ți era rău.

E: - Mai devreme, mai târziu..... Cui îi pasă. Sunt obosită.

M-am așezat lângă ea, iar aceasta s-a ghemuit la pieptul meu. O simțeam așa firavă. Nu credeam, până acum, s-o văd așa, mereu mi s-a părut o luptătoare. Sper că n-a pățit ceva.