Why me ?

Jake ori Daemon?

-Unde este, nu a venit încă? Să o sune cineva!
Atunci intru pe ușa secției de poliție și toate privirile se întorc la mine .
-S-a întâmplat ceva sefu?
-Maia, ai norocul ca ești un psiholog respectat în unitatea noastră, ca altfel ...
-Altfel eram concediată de mult, da, da știu.

Numele meu este Maia, sunt psiholog la un centru de reabilitare a deținuților din orașul meu. În fiecare zi vorbesc cu deținuții pentru a îi ajuta să vorbească despre ceea ce au făcut și totodată am datoria de a aduna mărturii despre delictele comise de ei. Nu este o treabă deloc ușoară pentru o tipa de 25 de ani, dar mereu mi-am dorit să aflu ce gândesc oamenii și să se simtă capabili să îmi mărturisească problemele lor.

Intru în sala de interogare, mă așez pe scaun și aștept. În spatele meu era ditama geamul care dădea senzația de oglindă însă în spatele lui era o cameră cu 2 ascultători și 5 polițiști.

- Unde e? îl întreb eu pe polițistul care era în sală cu mine.
-Acum vine?

În sală intră un bărbat în jur de 27 de ani , se aseaza pe scaun și îi sunt scoase cătușele. Pe masă aveam fișa lui și o tabletă.

-Bună Jake, mă numesc Maia, azi vreau să ..
-Da, da, tu ești genu de persoană care crede ca le știe pe toate și vrea să afle chestii de la mine. Nu mă păcălești cu joculețele tale de psiholog. Nu sunt nebun, toți mă învinuiesc de ceva ce nu am făcut eu.

Își pune picioarele pe masă și își încrucișează brațele. L-am privit lung, un brunet cu ochii negri care îi place să spună lucrurilor pe nume.

-Uite Jake, să fim sinceri unul cu altul, bine? În dosarul tău scrie ca ai omorât un om cu brutalitate apoi l-ai bagat intr-un sac și ai vrut să îl îngropi, însă a venit poliția și ai fost prins. E adevărat?
-Ce?
-Tot ce am spus.
-Eu nu am omorât pe nimeni.... și știu ca nici tu nu ma crezi.
-Pe tabletă am o înregistrare cu tine când vrei să îngropi cadavrul, uitate, nu ești tu acesta?
-Eu sunt și totodată nu sunt.
-Ce?

Atunci imi suna mobilul si părăsesc puțin sala. Răspund însă nu se auzea nimic asa ca închid și intru din nou în sală. Jake nu mai stătea cu picioarele pe masă, acum era așezat normal, însă stătea cu capul în jos.

-Bun Jake să continuam, deci ..
-Cine e Jake, numele meu este Daemon, iar tu trebuie să fii domnișoara psiholog.

Atunci observ ca ochii lui erau albastri, un albastru deschis.

-Daemon deci, tu ești cel din imagini și tot tu ai comis crima?
-Oh cum puteți crede asta, suntem la prima întâlnire și deja mă bănuiți de crimă. Apropo va vine incredibil sacoul albastru închis se potrivește cu ochi mei.
-Apropo de ochi tai , vreau să îți arat un jeton și să îmi spui ce număr crezi ca se ascunde în spatele punctelor.

Îi arat jetonul, se uita la el apoi la mine și zâmbește.

-Numărul e 7.

Ceea ce m-a șocat groaznic, deoarece nu era nici un număr ascuns în spatele punctelor, nu vizibil, îți trebuia o folie specială roșie pe care o puneai deasupra cartonașului cu puncte ca să poți vedea numărul, ochiul simplu, uman nu putea să îl vadă. Și care era probabilitatea ca el să îl ghicească?

- Daemon, mă pot uita puțin la ochii tai?
-Sigur.
-Porți lentile de contact?
-Nu.

Îl priveam atent și destul de profund, nu vedeam nimic în neregulă. 

-Nu știu cât mai pot sta așa aproape de tine fără să nu îți fur un sărut.
-Bine ...., ședința s-a terminat, spun eu indepartandu-ma ușor.
-Pe dată viitoare domnisoara psiholog.

Amândoi părăsim sala, el este dus în celulă și eu ma duc în sala de supraveghere.

-Deci ce crezi ca are? mă întreabă un polițist.
-Eu zic ca are dubla personalitate. spune cel de la supraveghere.
-Nu cred, ați observat ca atunci când am intrat în sală după ce îmi sunase telefonul avea ochii albastri?
-Ce, nu!
-Vreau să văd înregistrarea cu noi, în momentul când îmi suna telefonul.

Atunci este derulata înregistrarea video din sala de interogare până la momentul când eu ies afară din sală. Acolo se vede cum Jake își da picioarele jos de pe masă, începe sa își strângă pumni, își pune mana la urechi pentru câteva secunde apoi începe să își trosnească gâtul si își da capul pe spate deschizând gura. Când întru eu își lasa capul în jos. De parcă a fost posedat de cineva.

-Ce a fost asta? întreabă un polițist.
-Daemon, răspund eu în timp ce îmi tremura toate încheieturile și nu îmi puteam muta privirea de la monitor.