Finalul

1.7K 115 39
                                    

-Maia-

Ajung in parcarea institutului de politie si acolo observ masina lui Lucas parcata pe lateral. Ma duc spre ea si incep sa ma uit pe geam in speranta ca pot vedea ceva. Nimic ...de ce nu pot sa vad nimic, oftez in timp ce ma sprijin cu spatele de usa si fara sa imi dau seama trec prin masina si cad pe scaunul din fata a soferului. Mda acum m-am prins ca sunt un fel de spirit .... Privesc pedalele si in dreptul ambreajului vad bratara mea cazuta, incerc sa o iau dar mana imi trecea prin ea si nu o puteam atinge.

Ies din masina si intru in firma pentru al gasi pe Lucas, era in biroul lui plin de hartii si cu niste cearcane de parca nu dormise de 3 zile. Nimeni nu m-a putut vedea pe coridor si nici el nu putea sa ma vada. Imi intind mana spre obrazul sau si cu 2 degete il ating incet. Tresalta si isi atinge obrazul ingandurat. Oare m-a simtit?

Aveam nevoie de un corp si trebuia sa incerc sa il posed, desi gandul de a fi in corpul lui nu ma incanta. Ma asez pe scaunul pe care statea si el si incerc sa ma contopesc cu corpul sau. Respiram in acelasi timp, inima imi batea cu putere, iar parfumul lui imi invadau narile, dupa cateva secunde imi deschid ochii si vad ca am din nou corp, eram el sau in el. Ma ridic de la birou si incerc sa merg ......cum pot barbatii sa poarte cravata asa stransa, imi prind nodul cu degetul si il desfact putin.......mult mai bine. Ies din institut si ma indrept catre masina, deschid usa si imi ridic bratara de la pedale... o bag in buzunar si ma indrept catre apartamentul meu.

Dupa 30 de minute de mers imi vad masina parcata in fata blocului, se pare ca porumbeii se intorsesera din mica expeditie din padure. Cobor si dupa ce urc scarile bat la usa. Pandora imi deschide nedumerita.

-Da?

-Buna P....Maia, ma bucur sa te vad ....sper ca esti bine. Nu ai venit azi la lucru, iar tu nu lipsesti de obicei.

-Da ...sunt bine, am vrut sa ma mai refac putin.

-Inteleg, ti-am adus ceva ..imi permiti sa intru te rog?

-D--Da intra.

-Nu iti fa griji nu stau mult.

Intru inauntru si il vad pe Daemon sprijinit de birou.

-Asta ce cauta aici? Intreaba el.

Pandora nu ii raspunde, iar eu ma fac ca nu il aud deoarece oamenii nu puteau intra in contact direct cu forma fizica a lui Daemoin decat daca el vroia.

-Scumpa mea, mi-ai lipsit, spun eu in timp ce o strang tare in brate si o vad cum geme putin de durere..acum chiar ma bucur ca Lucas se duce la sala ..corpul lui e mult mai puternic fata de al meu.

-Aah, da, sigur..si tu mi-ai lipsit, zice evident confuza.

-Asta iti apartine.

Ii prind rapid incheietura si ii pun bratara la mana.

-Nuu, il aud pe Daemon tipand in timp ce corpul meu si al Pandorei cad pe covorul din camera mea.

Dupa cateva clipe imi deschid ochii si priveam in jur...ma simteam diferit. Daemon ma ridica si ma priveste nedumerit.

-Pandora?

-Ai vrea tu! Atunci il imping in peretele dormitorului meu. Eram mult mai puternica ...imi privesc mainile nedumerita ....tocmai l-am atins, era prima data cand puteam sa il ating. Il ridic pe Lucas de pe covor de parca era un fulg si il asez pe pat ...inca era adormit.

-Stii ce tocmai ai facut ...

-Ti-am fraierit iubita, nu e asa de desteapta pe cat e de frumoasa si nu e singura care poate poseda corputi.

-Nu intelegi, mai aveam putin si descopeream unde e ascuns inelul, acum datorita tie i-ai eliberat sufletul si nu o mai pot gasi e plecat pe veci. M-am chinuit cateva secole sa ii tin sufletul viu ca sa imi dea inapoi ce mi-a furat.

Why me ?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum