Why me ?

La semnalul meu, trageti!

-D ..Daemon!
Eram socată și nu știam dacă să îmi fie frică de el sau să îi multumesc.
-Bine ca am apărut la timp, își aseaza tricoul apoi mă invita să traversez pe partea cealaltă, și ce-a mai spus Jake?
-A venit la mine să îmi mulțumească însă eu cred ca mai vroia să îmi zică ceva însă ai apărut tu forțat de împrejurări.
-Nu puteam să las să pățești ceva și oricum nu am vrea să auzi ceva neplăcut din partea lui Jake.
-Ce vrei să spui prin, neplăcut?
-Nimic, apropo colegii tai de la secție au venit să vadă ce s-a întâmplat cu autobuzul să nu le spui ce am făcut, Ok?

Îmi spune facandu-mi usor cu ochiu, zona se împânzise de polițiști care anchetau cazul și le puneau întrebări martorilor. Șoferul avea răni grave dar și pasagerii, la locul accidentului au venit două ambulante. Ce aș putea să le spun, oricum nu m-ar crede.

-Și până la urma ce ai de gând?
-La Jake te referi bănuiesc, pai nu mai am rabdare, îmi caut un corp nou de posedat, cineva..care e mai tânăr, care mă asculta și mă înțelege, cineva mai sociabil.
-Pai credeam ca nu poți posedă un alt corp decât dacă victima moare! Îi spun eu privindu-l mirată.

Se uita la mine de sus cu coada ochiului apoi zâmbește și își muta privirea în zare. Nuuu, nu cred, nu va face asta .

-Oh, să înțeleg ca vrei să scapi de Jake.
-Oricum viitorul lui e stabilit, e închis pe viață deși mă mir ca ai reușit să îl scoți de acolo.
-Cum poți să fii așa?
-Sunt fiul diavolului cum te așteptai să fiu, dacă mă comport frumos cu tine nu înseamnă ca o fac și cu restul.
-Deci îți pasă...de mine?
-Ești mai curioasă față de alte muritoare asta mă incită și scuze pentru incidentul din sala de interogat, de obicei sunt mai rezumat și mai potolit.
-De ce nu m-ai lăsat sa mor?
-Pentru ca vreau o eternitate cu tine.
-Cum!?

Obrajii îmi iau foc și nu știu ce să îi mai zic, el începe să râdă cu gura până la urechi, probabil din cauza expresiei pe care o am. Se apropie încet de mine și îmi da o șuviță de păr după ureche apoi îmi șoptește..

-Ține minte, nu mai are mult timp!

Ochii albastri îi dispar și se întorc cele două discuri negre pe care le știam, deși era puțin nedumerit îmi zice fără să îl întreb nimic.

-Maia, scoate un bilet din buzunar și mi-l întinde, dacă vreodată o să ai probleme cu Daemon du-te la adresa asta și cere ajutor, dar doar când e ceva urgent, eu nu am putut să mă duc după cum vezi pentru ca sunt captiv pentru o greșeală ce nu am comis-o eu, însă tu ești libera și ai grijă.

Pleacă fără să mai zică vreunul dintre noi ceva, intră în mașina polițistului care se ținea după noi și este dus acasă.

~Peste 2 zile~

Nu puteam să uit discuția pe care am avut-o cu Daemon și nici biletul cu adresa necunoscută de mine pe care Jake mi l-a dat. Dar de ce să am nevoie de ajutor, cum ar putea să mă rănească Daemon? Dar oricum nu ar face-o. Nu? Ce a vrut să zică cu "Vreau o eternitate cu tine " eu sunt un om, nu trăiesc atât, hmm atâtea întrebări, de ce mă apăra, ce scop are?

Mă duc la secție și îi fac o vizită lui Jake, nu îl mai vazusem de două zile. Îl aștept în sala de interogare. Intră și se aseaza pe scaun.

-Cum te simți?
-Foarte bine, nu m-am mai simțit de mult așa, zice în timp ce își întinde brațele.

Ține minte, nu mai are mult timp!

Aceste cuvinte îmi răsunau în minte și mă fac să mă întristez.
-S-a întâmplat ceva ?
-Nu, nimic.
-Ce s-a întâmplat ieri cu autobuzul, lumea zice ca eu l-am oprit. A fost Daemon nu?
-Mda, te-au luat la întrebări?
-De fapt făceau polițiștii mișto de mine, cum ași fi putut eu un slăbănog ambulant să opresc ditamai autobuzul, știi și tu lumea vorbește, ei nu cred, eu cad vinovat de ce face el, cam așa stau lucrurile.

Începem să râdem amândoi, apoi ne oprim.

-Știi, Daemon m-a întrebat dacă am încredere în el?
-Nu fă prostia să crezi în diavol.
-Păi eu asta vreau să văd, dacă pot să am încredere în ..
-Maia tu știi ce spui?

Mă încrunt apoi mă ridic de la masă, îi fac semn cu capul să mă urmeze. Il bag pe Jake intr-o sală fără geamuri, fără mese sau scaune, era complet goală doar ușa de la intrare înfrumuseța peretele din ciment. Înăuntru erau patru polițiști înarmați care stăteau în cele patru colțuri ale camerei.
-Ce ai de gând? Mă întreabă Jake.
-Vei vedea.
Îi privesc pe polițiști .
-La semnalul meu trageți toți deodată în mine, s-a înțeles.
-Cum?
-În ea trebuie să tragem?
-De ce?
-E nebună!
Spun polițiștii între ei.
-Gura și faceți cum va zic! Pregătiti-va, la 3!
-Maia stai!
-1..
-Maia nu știi ce faci, înțelege! Spune Jake speriat.
-2..
-Maia opreste-te pana nu e prea ...
-3!!
Se aude 4 focuri, în sală liniște, 4 gloanțe trebuia să îmi perforeze corpul dar .... Nu au făcut-o. Gloanțele se opresc înainte să intre in corpul meu și cad pe jos făcând un zgomot răsunător.
Jake avea capul lăsat în jos și mâinile la spate, da dezaprobator din cap, însă zâmbea în același timp. Își ridica privirea spre mine, două cuburi de geata albastre mă măsurau din cap până în picioare, ma patrunde cu privirea iar sângele îmi igeata instantaneu în vene. Se apropie încet de mine .
-Nu e frumos sa pui un demon la încercare, domnisoara psiholog!