Why me ?

Fiul Diavolului!

Groază, e tot ce îmi trece prin minte și îmi învăluia întregul corp cauzandu-mi o stare de amorțeală psihică și fizică. Nu, nu este o definiție ci e ceea ce simt în acel moment când văd acea înregistrare. Ies grăbită pe ușă și mă îndrept către casă, inima îmi bătea cu putere, nu voiam decât să ajung mai repede acasă, să mă schimb și să fac un duș .

Nimic neinregula până aici, în timp ce eram în duș și lăsam ca apa caldă să mă cuprindă, încep să îmi vină în minte imagini cu Jake. Mă neliniștesc pe moment însă încerc să mă gândesc la lucruri pozitive, cum ar fi faptul ca e posibil să mă înșel.

Poate Jake a vrut să râdă de mine, poate nu e nimic real, să fie oare o făcătură? Dar de ce ar fi! Aburul din cabina de dus începe să mă sufoce asa ca hotărăsc să ies și să mă relaxez. Îmi deschid PC-ul și încep să mă uit pe diferite site-uri. Îmi vine în minte să scriu pe Google -Daemon, nu găsesc nimic interesant decât câteva poze mai creepy cu demoni însă dau puțin mai jos și văd ca scrie: Legendă veche Grecească .

Accesez pagina și aștept să se încarce când deodată monitorul începe să facă niște dungi negre, iar lumina de la lampa de birou începe să pâlpâie, un fior simt pe șira spinării de parcă ceva mă atinsese. Totul se închide lasandu-ma în întuneric total.

Mhh, gândește pozitiv Maia, tu nu crezi în fairy tales, e doar o .. pana de curent ... se mai întâmplă ... Nu? Mă duc în bucătărie, deschid un sertar și scot o lanternă, mă apropii din nou de birou ca să văd ce se întâmplă cu prizele mele. Mă fac și electrician acuma. Când îmi bag capul sub birou totul se aprinde fără să ating nimic, cea ce mă face să tresalt îmi scap lanterna și dau cu capul de birou.

Aiaiaiii, încep să mă frec ca să nu fac un frumos cucui și mă ridic. Calculatorul meu era deschis exact la acea legendă, mă așez repede jos pe scaun fac ochii mari și încep să citesc.

De pe vremea grecilor care erau politeiști , diverse zeități luau naștere, la fel cum a luat naștere și această legendă. Se zice ca Diavolul a avut un fiu foarte puternic pe nume Daemon, fiind un înger răzvrătit ca si tatăl sau a început să cauzeze multă suferință pe pământ. Oamenii nu au mai putut îndura așa ca au apelat la un vraci crezind ca va rezolva problema, însă mai rău a făcut. Vraciul a reușit să îi prindă sufletul lui Daemon și la sigilat intr-un om care era hoț și i-a poruncit ca din acea zi să posede trupurile oamenilor care nu fac bine pe pământ.

Câtă vrajealaaa dragă Google și tu te aștepți să cred eu o legendă antică de pe vremea lui Tutankamon, sunt o femeie rațională ce Dumnezeu. Mai bine nu îl bag pe Dumnezeu în asta. Imprimanta mea începe să scoată legenda fără să îi dau eu vreo comandă sau ceva. Și cum în situații critice nu îmi pierd umorul, bine ca nu mi-am cumpărat o 3D-Printer ca cine știe ce scotea pe acolo.

Deși nu cred în asemenea prostii pentru ca sunt o persoană rațională, ceva îmi spune parcă în adâncul meu să nu ignor ce mi se întâmplă și să cercetez mai mult, plus ca vreau intradevar să aflu ce se petrece cu Jake. Chiar dacă e real sau nu, el e pacientul meu, iar eu nu îi las baltă așa ca împăturesc foiță cu legenda și o bag în mapa mea.

-a doua zi la secție -

Agitată, încep să mă plimb pe coridorul lung din fața camerei de interogare, un polițist stătea jos pe scaun și mă privea.

-Hmm, ești bine?
-Da, de ce întrebi? zic eu evident încordată.
-Pai e prima oară când te văd așa ... cu nervii întinși.

Pai dacă ar ști el ce am citit eu aseară, dar nu de asta eram agitată ci din cauza ca voiam astăzi să mă conving, să văd dacă ce am văzut pe filmare este adevărat. Vreau să îl fac pe acest presupus Daemon să iasă la iveală.

Intru în sală și mă așez, Jake este adus și el, i se scot cătușele și se aseaza. Mă privește și spune:

-Și?
-Și ce?
-Ce ai de gând astăzi , oricum nu vei scoate de la mine nimic.
-Mereu ești așa, inabordabil?
-Cum?
-Uite, vreau să te ajut și nu îmi e ușor cu o atitudine ca a ta.
-Să mă ajuți, de ce crezi tu ca am nevoie de ajutor sau ca mă poți ajuta? Sau asta e o trăsătură specific psihologilor care vor să înțeleagă ei tot și pe toți și cred ca le știu pe toate?

Bine tipul începe să mă enerveze.

-Dacă ti-as spune ca te cred ca nu tu ai omorât acel om și ca te-as putea scoate de aici, ce zici?
-De ce ai face-o? zice zâmbind sarcastic.
-Nu mă ajuți!!
-Uite, poate ca am fost prea dur, dar am stat atata timp aici încât nu mai am nicio speranță ca mai pot ieși.
-De aceea azi nu vreau să vorbesc cu tine ci cu Daemon!
-Nu .
-Cum ...nu.
-Nu înțelegi, când apare...mă doare groaznic.
-Hmm, bine atunci te rog sa te uiti puțin peste legendă asta, ce părere ai? zic în timp ce îmi scot foaia din mapă.

Începe să o citească, pulsul îi crește, încleștează pumnii și respira greu, transpira, își pune mâinile la urechi și țipa, își trosnește gâtul și apoi își da capul pe spate deschizând gura de parcă ar vrea să mai tragă în el ultimul "strop" de aer.
Revine rapid la loc de parcă nu sar fi întâmplat nimic, cu privirea în pământ, capul în jos, iar mâinile le aseaza ușor pe masă .

-E .. E...ești bine? zic în timp ce îmi tremura fiecare osișor, vreau să îl ating pe braț dar spune ..
-Tare curioasă ai fost de ai căutat date despre mine, domnișoara psiholog, dar va avertizez, dacă va băgați în asta, nu mai puteți ieși!

Îl privesc cu ochi mari, zâmbea ridicadu-si privirea către mine. Ochii lui... erau albastri.