Prima posedare!

1.6K 104 19
                                    

-Este bine?
-Nu știu, probabil i s-a făcut rău de la atâta sânge vazut.
-Posibil.
Sunt extrem de amețită, aud vocile persoanelor din jurul meu cu ecou. Doi colegi de-ai mei mă ridica de jos, văd în ceată, îmi dau ochii peste cap și îmi las capul să cadă. Cei doi colegi mă țin bine și mă duc în biroul meu, mă aseaza pe canapea întinsă pe spate. Secretara șefului meu intră în cameră se aseaza pe vine lângă mine și mă tampona cu o bucățică de vată umedă pe față ca să mă șteargă de sânge. Nu știu ce se întâmplă cu mine încep să tremur de parcă sunt în sevraj apoi mă ridic țipând în șezut cu mâinile la urechi leganandu-ma.

-Scumpa mea Maia, calmeaza-te te rog, spune secretara cu un zâmbet cald.

O privesc insistent fără să clipesc sau să îmi mut privirea de la ea, îmi las mâinile în jos și zic calma: -Da.

-Cred ca ești în stare de șoc după incident.
-Posibil.
-Ai haine în baie, du-te și spala-te apoi schimba-te ok?
-Sigur, mulțumesc.

Iese din încăpere și închide ușa după ea. Nu eram în stare de șoc, pur și simplu îmi simțeam tot corpul amorțit, nu îmi amintesc prea multe, dar îmi era puțin teamă. Dar de ce? Întru în baie, în fața mea era o cabină de dus iar în partea dreaptă o ușă unde erau două chiuvete, o oglindă care se întindea pe tot peretele, un feon băgat intr-un suport prins în perete și prosoapele.  Las hainele pe gresie jos și întru în cabină, deja sângele se uscase pe părul meu. Dau drumul la apă și las caldura să mă învăluie, era bine, atât de bine incat nu îmi venea să mai ies. După ce termin închid apa și stau câteva secunde nemișcata cu ochii închiși, era liniște. Tresalt când simt ceva rece cum mă atinge pe spate. Deschid ușa cabinei și văd cum o unbra se duce în camera cu prosoape, am clipit de mai multe ori apoi m-am frecat la ochi. Ies din cabină acoperindu-ma cu mainile, apoi mă uit ușor înauntru.

Nu era nimeni acolo, îmi iau un prosop și imi acoper corpul, apoi bag feonul în priză și încep să mă usuc, în fața mea erau cele două chiuvete și oglinda. În timp ce mă uscam becul din încăpere începe să pâlpâie apoi se stinge. Feonul se oprește iar eu îl las în chiuvetă, dau să ies din încăpere pentru a verifica lumina dar când mă apropii usa se închide brusc. Încep să apăs pe mâner dar nimic, era încuiată. Se aude un scârțâit și aud cum robineții se deschid, mă reped la chiuvetă ca să scot feonul însă apa era fierbinte si mă frige. Scap feonul pe jos, eram speriata.

-Ce se întâmplă? Cine ești, deschide usa! De ce m-ai închis aici?

Mă aplec să ridic feonul apoi văd oglinda aburită de la caldura emanata de apa fierbinte. Închid robineții și privesc oglinda, rămân încremenita când vad ca scria DAEMON.

-D...Da..Daemon, ești ...aici? Imi întind degetele spre oglindă și șterg numele, îmi pun mâna la gură când vad, îl văd mai exact. Era acolo parcă în spatele meu, avea părul negru ca pana corbului, tenul alb și ochii albastri conturați cu negru, buzele incolore îmi zâmbeau. 

-Te văd, chiar te văd, dar cum?
-Întoarcete.

Imi întorc ușor privirea apoi corpul, tresalt puțin când îl văd în fața mea, era înalt cam 1,90, mă privea cald.

-Ce se întâmplă? Îl întreb eu.
-Acum mă poți vedea și auzi așa cum sunt eu.

Imi atinge ușor obrazul stâng cu două degete, dar am simțit un fior profund cum îmi străbate corpul, era rece, foarte rece. Imi pun mâna pe obrazul lui dar observ ca nu îl pot atinge, am simțit cum îmi îngheață degetele, se pare ca doar asta puteam să simt, zidul dintre noi parca mai mult se adâncește.

-Maia, eu sunt în corpul tău, mă poți vedea și auzi doar tu, dar un impediment ar fi ca nu mă poți atinge, crede-ma și pe mine mă deranjează asta dar e mai bine așa. Acum pot să am grijă de ține.
-Dar cum?
-O parte din sângele meu e în tine, doar așa puteam să schimb corpul gazdă.
-Deci mă poți controla și poseda?
-Da, dar nu ași face asta, nu cu tine.

O bătaie  puternică în ușă si zguduitul clanței mă neliniștește.

-Maia ești bine, Maia?!! Mă auzi?

Daemon mă privește.

-Vrei să le deschid?

-Da te rog!

Luminile se aprind și ușa se descuie când mă apropii de ea.

-Vai doamne, ce s-a întâmplat, am văzut ca nu mai ieși din baie și ti-am găsit hainele pe jos, am crezut ca ți s-a făcut rău.

-Nu, sunt bine, cred ca becul a făcut așa de la feon.

Se uita la oglinda aburită și la urma lăsată de palma mea. Ieșim amândouă, ma îmbrac apoi o văd îngândurata. Era o femeie tânără la 27 de ani, blondă cu ochii verzi și creată .

-Ce s-a întâmplat Monica?
-Mh, mă gândeam ..
-Da..
-Vreau să ies, să mă distrez cum o făceam în liceu și în facultate, să merg în club și să beau.
-Să ghicesc, te-ai despărțit de Eren.
Nu mi-a răspuns pe moment, doar dădea din picioare foarte agitată și stătea cu privirea în jos. Clar s-a întâmplat ceva.

-Nu ne-am despărțit, murmura ea, doar ca ne-am certat.
-Of, uite e destul de târziu, hai la un film sau la restaurant, mâncăm ceva apoi vii și dormi la mine, ce zici,  facem mani-pedi, ca să mai uiți de el.
-Serios? Zice ea cu un rânjet foarte extins .
-Da, hai.

Am fost și am mâncat ceva, apoi ne-am uitat la un film horror. Era cam 2 dimineata, rădeam pe strada pustie și întunecată ca doua nebune.

-Ai văzut cum i-au sărit ochii tipei?
-Da grafica a fost geniala, cum l-a despicat în două pe ăla.

În fata noastră un stalp ne lumina drumul, dintr-un tronson ies 4 tipi, erau tatuați, unu fuma, altul avea o sticlă de JD în mâna, încercam să trecem fără a atrage atenția, cel puțin eu, însă Monica era cam euforica rădea fără să se oprească în timp ce povestea scene din film. I-am făcut semn să vorbească mai încet însă nimic.  Unul dintre ei se pune în fața noastră în timp ce ceilalți trei ne înconjoară. O apuca de mijloc pe Monica și o trage lângă el, însă eu o țin de mâna și o trag spre mine.

-Uite, nu vrem probleme, dar nu o atinge.
-Hei pisico, ușor, vrem doar să ne distram si noi.
-Iar noi vrem să mergem acasa, deci cine cedează?
Se uitau unii la alții și încep să zâmbească.
-Pisicuțo, nu mai fi așa agitată, zice în timp ce mă apuca ușor de umeri și mă trage spre el, îi dau cu cotul în stomac ceea ce îl face să se aplece. Monica era speriata, nu mai zâmbea, dar nici la mine nu se uita.  Tipul de lângă ea o lipește de zad și începe sa ii ridice bluza.

-Hei, zic eu în timp ce vreau să mă apropii de ea dar un altul mă apuca de păr și mă ține.
-Ușor, să nu ne enervăm.

Imi ține mâinile la spate iar cel pe care l-am lovit începe să mă descheie la jachetă. Deodată il văd pe Daemon la distanță încruntat cum mă privește.

-Fă ceva, ajuta-ma? Zic eu disperată ca nu mă puteam mișca.

Vad un fum negru cum se indreapta spre mine, apoi mă cuprinde, îmi intră în nări, în gură și nu mai văd nimic. 

_----------_

Ah capul meu, parcă am o migrenă. Imi duc mâna la tâmplă și mă frec la ochi. Mă uit în jur, tipul care mă ținea de păr era jumate băgat intr-un tomberon, altul era plin de sânge lângă mine, cel de-al treilea stătea în genunchi în fața unui perete sprijinit cu fruntea de zid, iar cel care o agresa pe Monica nu l-am mai văzut, probabil ca fugise. Aud un suspinat în spatele meu și mă întorc.

-Monica, te simți bine, ti-au făcut ceva, se șterge la ochi și îmi sare în brațe .
-Mulțumesc, dacă nu erai tu eu ...eu ..
-Calmeaza-te, e totul bine acum, dar așa întâmplător, ce am făcut?
-Nu știu cum ai reușit să le faci față, dar ochii tai, ...sclipeau și cred ca erau albastri. Tu nu ai ochii albastri, îmi zice în timp ce se uita în ochii mei.

Mă uit lângă mine și îl văd pe Daemon zâmbind. Stiam ca el a fost deși a zis ca nu o va face, a facut-o. Totuși eu i-am cerut ajutorul.

-Monica, cred ca ți s-a părut, de frică oamenii își imaginează chestii.
-Da, cred ca asta a fost. 
-Hai acasă.

Chem un taxiu și urcăm fără a mai zăbovi acolo.
-------------------------_-----------------------

Hei am venit cu o parte nouă , sper să va placă , vreau păreri și critici , Enjoy ^^ .

Why me ?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum