Why me ?

A fost ucis!

Se uita la polițiști iar ochii îi sclipesc, ei rămân încremeniți de parcă timpul se oprise în loc.
Mă apuca de umeri și mă izbește în perete, un gemăt îmi scăpa de durere.
-Spre deosebire de tine eu simt fiecare durere pe care mi-o provoci.

Nu îmi răspunde, ci continuă să își preseze corpul de al meu, îmi atinge ușor nasul cu al lui apoi zâmbește în timp ce își mușca buza de jos. Își înclina capul semn ca ar vrea să mă sărute însă îl îndepărtez.

Mă privește nedumerit.

-De ce? Mă faci să apar iar când sunt în fața ta mă respingi.

-Daemon îmi faci rău când te apropii prea mult de mine.

Vizibil întristat spune:

-Știu, dar nu mă pot abține. Dacă aș putea ti-as fura sufletul chiar în clipa asta, însă nu pot, puterile mele slăbesc cu trecerea anilor ..îmi ridica bărbia cu degetul facandu-ma să îl privesc în ochi, spune-mi ca mă iubești Maia.

-Este imposibil, relația dintre mine și tine este imposibilă!

-Nimic nu e imposibil doar spune-mi și mă ocup eu de restul.

Ezit să îi răspund ficsandu-mi privirea în jos, este imposibil să simt ceva pentru el. Eu sunt om el este .. demon ... nu este bine ..nu este posibil.

-Îți simt bătăile inimii când te apropii de mine, mi-ai răspuns la sărut în ziua aceea, te-ai implicat în acest caz fără să dai înapoi cum ar face-o multe alte persoane. Nu îmi spune ca nu simți nimic.

Poate are dreptate, oare m-am implicat în acest caz pentru ca îmi placea de Daemon și eu am crezut în tot acest timp ca îmi fac doar meseria? E posibil să simt ceva pentru el? Am avut momente când am visat acei ochi albastri dar mă consolam cu gândul ca e imposibil.

-Uite, chiar dacă ași simți să zic ceva pentru tine, tot ar fi imposibil, Jake este ...

-Nu găsi motive, simți ceva pentru mine da sau nu?

-Da, ... cred, zic eu nesigură.

-Asta am vrut să aud.

Ochii albastrii dispar, Jake apare în peisaj, totul revine la normal, polițiștii priveau mirați la gloanțele de pe jos scarpinandu-se în cap, iar Jake nu știa ce s-a întâmplat. Le zic polițiștilor să îl lase pe Jake să facă un duș fierbinte, avea nevoie, apoi mă retrag în biroul meu.

M-am asezat pe scaun și citeam niște fișe, am vrut să îmi i-au cana de cafea în mâna pentru a bea însă când dau să apuc cana de toartă parcă ceva o împinge de pe birou, făcând contact cu parchetul. Totul era vărsat, încep să rostesc niște cuvinte " frumoase ", mă aplec în genunchi și încep să șterg cu o cârpă parchetul.

O bătaie puternică se aude în ușă și un polițist o deschide agitat.

-Vino repede, a murit, hai vino.

Mă apuca de braț și mă trage după el. Mă duce in fata băii unde se presupunea ca face baie Jake. Erau multe persoane strânse în fața ușii, le dau politicos la o parte și intru. 

Un fior mă cuprinde când îl văd pe Jake mort pe gresie în fața mea. Ochii mi se umezesc, zăcea intr-o baltă de sânge, gâtuit cu furtunul de la dus. Două lacrimi mi se preling pe obraji, mai vazusem și înainte persoane omorâte, mutilate, însă el nu merita să pățească asta, nu era vinovat cu nimic, el era doar un ..corp gazdă. Îmi răsuna aceste cuvinte în minte dar parcă rostite de altcineva. 

Mă întorc cu spatele la cadavru și îmi acopar mâna cu ochii încercând să nu plâng dar nu mă pot abține. În spatele meu doi polițai încercau să ridice corpul pentru al scoate din încăpere.

-S-a sinucis.
-Ei de parcă e primul care își pune capăt vieții.
-Da viața în închisoare nu e așa ușoară.

Vorbeau cei doi polițiști în timp ce îl scoteau pe Jake din încăpere pe o targă acoperit.

Nu s-a sinucis a...a..
-A fost ucis! Zic eu cu voce tare atrăgând atenția spre mine.

-Nu era nimeni cu el în baie. Îmi zice seful meu care acum era și el prezent la incident.

Ași fi vrut să le explic dar nu m-ar fiu crezut. Oamenii nu cred lucruri dacă nu le văd cu ochii lor. Mă uit în ochi celor care erau prezenți însă ei aveau privirile  extrem de mirate și fixau cu privirea ceva din spatele meu. Mă dau 2 pași în spate apoi mă uit în jos, nu mai era pic de sânge pe gresie, când au avut timp să îl șteargă, mă întorc și văd cum o dâră de sânge circulă pe perete în sus . Ceva mă picura pe obraz, dau să mă șterg și observ ca e sânge. Când mă uit deasupra mea văd o sfera plină cu sânge care se adunase pe tavan deasupra capului meu. De parcă tot sângele care ar fi trebuit să fie pe jos a prins viață și s-a deplasat singur.

Sângele care prinsese o formă de sfera se prăbușește pe mine umplandu-ma de sânge. Aveam sânge peste tot, îmi intrase și în gură ceea ce mă face să mă înec și încep să tușesc. După ce mă liniștesc îmi văd colegii cum se dau un pas în spate uitandu-se la picioarele mele. Picăturile de sânge formase un triunghi pe gresie și eu eram în mijloc. Inima parcă încetase  să mai pulseze, le aud vocile colegilor mei parcă cu ecou, văd în ceată și mă prăbușesc pe gresie.