Cabana din padure (vol. 1)

Ne am cazat in jungla

Dupa o perioada destul de lunga in care se pare ca am ascultat muzica si m am uitat pe geam, am ajuns in sfarsit langa minunatul lac. Zici ca in el s au aruncat toate deseurile pamantului. Avea culoare verde care ducea un pic spre maro. Cred ca nici macar un peste nu putea trai acolo. Ne am aruncat bagajele intr o barca si am pornit la drum. Eram cate doi in barca si trebuia sa vaslim. Nu era chiar asa de usor...norocul nostru ca am fost acum doi ani in tabara de gimnastica. Nu am invatat sa fim foarte flexibile dar tot ce stiu este ca inaintea fiecarui antrenament antrenorul ne punea sa tragem de fiare ca sa avem forta. Am urat si o sa urasc toata viata acea tabara. Fara sa mi dau seama barca noastra s a lovit de mal.

"Amber!!! Am ajuns!!!"

"N a fost foarte greu."

Ne am luat bagajele si am pornit catre ceilalti. Dupa ce am mers vreo 2 minute mi am amintit ca mi am uitat castile in barca. M am intors la lac. Toate barcile disparusera. Nici macar la orizont nu se vedeau si asta era destul de ciudat. In locul in care ne am ciocnit de mal erau castile mele. Le am luat si le am pus in buzunar. Dupa acest incident am inceput sa mi pun niste intrebari. De exemplu cum se poate ca niste barci fara motor sa dispara in mai putin de 5 minute. Asta era dubios. Dupa o lunga serie de intrebari m am intors in locul in care mi am lasat sora. Am observat ca disparuse.

"Amber!!!! Amber!!!....."
"........"

Era o liniste deplina disparusera si bagajele si Amber....

"Nu se poate!!! Mai devreme barcile si acum sormea???!!!"

"Surioara cu cine vorbesti?" Intreba Amber de dupa u copac

"Dc te ai ascuns?"

"Am fost aici tot timpul!!!"

"In fine....hai sa mergem...chiar trebuie sa ii gasim si pe ceilalti"

Amber a fost de acord si asa ne am luat bagajele si am inceput sa urmam indicatoarele care duceau la cabane.... . In drum spre ele , ne am intalnit cu doi baieti care pareau pierduti. Unul dintre ei chiar era dragut. Era brunet cu ochi albastrii. Avea parul putin ciufulit iar bretonul lui de un ngru albastrui ii acoperea ochiul stang. Celalalt era blond cu ochii verzi iar Amber se uita ciudat le el. Cred ca a vazut ceva dragut. Dar in fine....raman la parerea mea...nu imi trebuie prieten la varsta mea de 16 ani... in schimb Amber are alt gand... . Baietii se apropiau de noi si aveau un zambet larg pe buze. Probabil pentru ca au gasit niste oameni care sa ii ghideze pana la destinatie. Dar se pare ca si noi eram pierdute in spatiu.

"Hey!!" Spun baietii in cor

"Hey!!" Spunem si noi

"Eu sunt James!! Spuse baiatul brunet

"Iar eu sunt Lucas!" Spuse si celalat

"Eu sunt Erika iar ea e sora mea Amber"

"Incantati!"

"De asemenea!"

"Deci...stiti cumva unde este tabara Cabana vesela? Ne cam invartim in cerc de ceva timp."

"Si noi mergem tot acolo! Hai sa o luam pe acolo! Spun eu aratand spre un drum mai intunecat. Poate totusi aceea e calea spre cabane!"

"Super! Sper sa ai dreptate!" Spuse Amber facandu i ochi dulci lui Lucas.

Am pornit pe acel drum si am ajuns destul de repede la cabane. Ni s au inmanat cheile si programul. Ni s a spus ca dupa ce terminam de despachetat sa ne prezentam la cantina. Zis si facut. Ne am aranjat hainele si ne am indreptat spre cantina. I am vazut pe baieti si ne am asezat la masa lor. Am vorbit si nu stiu cum am ajuns la discutia despre barcile care dispar. Am aflat ca asta au observat o si ei. Dupa ce am terminat masa am mers fiecare la cabanele lor.

"Doamne!!! Parca zici ca suntem in jungla!!! Nici macar nu avem wifi...si asta este chiar ciudat!!! Ce oameni din ziua de azi nu au wifi???"

"Surioara...linisteste te!!" Incerca Amber sa ma consoleze.

Dupa ce am mai vorbit u pic cu ea despre baietii pe care i am cunoscut ne am hotarat sa vedem ce se mai intampla pe afara. Am iesit si am inceput sa ne plimbam. Pana la urma , chiar daca nu aveam cele mai bune conditii, am inceput sa mi mai schimb un pic parerea despre acea tabara. Poate totusi imi va placea pana la sfarsit.... :)