Cabana din padure (vol. 1)

Tu esti prost?

Ce dracu???? Eu nu sunt Oriana!!! Eu aunt Erika.......chiar nu ma intereseaza altceva de cat cum sa scap....nici bine nu am terminat de a mi imagina viata mea oribila ca m am trezit intr o camera intunecata. Nu vedeam nimic pana cand acelasi monstru care m a rapit, a deschis lumina si am putut vedea clar ce se afla in jurul meu. Parea a fi o camera de tortura. In mijlocul camerei se afla un scaun si langa el era o funie.

"Aseaza te" se auzi vocea dura a acelei persoane. Era vocea unui barbat dar numai persoana nu era.....

"Ce vrei de la viata mea?"

"Iti vreau viata Oriana!!!"

"Ba tu esti prost? Eu nu sunt Oriana!!!"

"Ha ha ha ha !!!!!"

"Te rog lasa ma!" Spun eu incepand sa plang

In acel moment doi oameni de trei ori cat mine care tineau trei persoane. Erau sora.....pardon...fratele meu...Amber si Lucas. I a impins un pic mai incolo si au plecat.

"Mai mai mai...ce avem noi aici?"

"Las o!!!" Spuse James nervos

"Daca nu ce?"

Toti trei prietenii mei si au luat zborul. As fi vrut sa fug dar intre timp...acel barbat m a legat. Nu stiu cum a facut o din moment ce nici nu s a mai uitat la mine. Amber si Lucas il tineau ocupat pe domnul intuneric cat timp James ma dezlega. Dupa ce m am simtit libera l am inbratisat iar el mi a spus ca nu conteaza cat de periculos ar fi , el ma va salva. Erau niste cuvinte care imi lipseau. Nimeni nu mi a mai spus asta pana atunci. Din pacate am fost intrerupti de tipatul lui Amber. Cand ne m uitat...cea pe care am considerat o sora, era intr o balta de snge iar Lucas vroia sa o ia in brate.

"Las o acolo!!" Ii spuse barbatul lui Lucas

El nu a vrut dar a ajuns cu capul spart si lesinat inr un colt al camerei

"Daca nu reusesc sa te iau Oriana.....atunci voi lua pe cineva la care tii tu foarte mult!!!" A luat o pe Amber in brate si a disparut cu ea

Am cazut in genunchi si printre lacrimi si suspine i am zis lui James ca trebuie sa mergem dupa ea.

"Nu putem...el asta vrea....vrea sa fi tu acolo.....daca mergem sa o salvam...te va captura pe tine. El stie ca daca a rapit o pe Amber tu vei merge si o vei salva. Are planul foarte bine pus la punct. In acel moment m am ridicat speriindu l pe fratele meu.

"Nu mi pasa!!! Mai bine eu decat ea"

A disparut camera si m am trezit pe canapea. Langa mine stateau Amber, James si Lucas. Am sarit la gatul lui Amber iar ea m a intrebat ce se intampla. I am povestit tot dar nu stiam exact cum s a intamplat. Lucas mi a zis ca nu m a mai gasit in casa si a inceput sa ma caute. Intr un final m a gasit lesinata. M a adus pe canapea si m a stropit cu apa. Deci eu am visat....slava cerului........ . Dintr o data am simtit o lovitura puternica in stomac si din instinct am inchis ochii astfel totul facandu se negru. Cand i am deschis nu mai era nimeni in camera. Stai un pic...daca am visat ca visez....stiu....suna ciudat. Am inceput sa imi caut prietenii. Am intrat in camera mea si pe oglinda era scris cu sange un mesaj. "Prietenii tai sunt la mine...daca vrei sa ii primesti inapoi preda te..... . Cu ura Intunericul.". Nu se poate....prietenii mei....am inceput sa vars mii de lacrimi care exprimau durerea si tristetea pe care le simteam atunci. Am auzit un ciocanit in usa. M am dus rapid si am deschis usa lasand razele lunii sa patrunda usor in casa mea. In fata usii se afla un barbat de vreo 50 de ani...

"Buna seara!!! Cu ce va ajut?"

"Pe mine nu ma puteti ajuta cu nimic...dar pe parintii dumneavostra da!!"

"C-ccc-eeee se intampla???"

"Eu va spun doar ca trebuie sa incepeti sa strangeti bani pentru inmormantare!"

In acel moment am ichis ochii si am inceput sa plang din ce in ce mai tare. Am vrut sa ii multumesc omului pentru vestea prea "buna" dar cand mi am deschis ochii disparuse....ciudat...mie imi ia chiar 7 minute sa ajung pana la poarta. Dar el a disparut in nici 2 minute. Am inchis usa si am alunecat pe podea. M am tarat pana langa perete si m am rezemat de el. Plangeam neincetat. Fara sa imi dau seama am adormit cu ochii rosii de la atata durere si ura.

*Dupa un an

A trecut deja un an......ce greu a trecut. Eu mi am schimbat radical viata. Am invatat de una singura cum sa mi folosesc puterile. Acum am aripile permanent nu numai cand sunt fericita sau cand simt o ura necontenita in inima...ceea ce mi se intampla zi de zi. Mai ales cand ma gandesc la lucrurile care mi s au intamplat. In acest an plin de tristete si lacrimi varsate pe o poza in care eram Amber eu si parintii nostrii....m am transfoarmat intr o fata care vrea sa vada numai durere si are numai ganduri sadice. Am incercat sa ma sinucid dar nu am reusit. Mi am vopsit camera negru si in loc de sifonier am creat un loc in care imi tin cutitele si armele. Preferatele mele erau pistoalele. Am incercat de doua ori sa mi salvez familia dar nu am reusit. Am ajuns ranita....moral.....nimeni nu stie nimic despre moartea parintilor mei. Nimeni nu i a mai vazut de un an si cateva luni...de cand au plecat la munca in alta tara....... . Din pacate asta e viata si am incercat sa traiesc cu gandul ca nu am cum sa ii mai vad!!! Niciodata!!!!...... Chiar m am schimbat cam mult....inainte...daca cineva ma ranea....l as fi facut sa sufere moral....acum...vreau sa moara in cele mai mari chinuri....moral....dar mai ales fizic..... . Am devenit o criminala. Mi am omorat vecinii in timpul noptii pentru ca animalul lor de conpanie a sarit gardul si a intrat in curtea mea. Din fericire acum stiu cat de bine se simt cei care se razbuna. De la un timp...ma simt urmarita pe strada...cand ma uit in spate nu vad pe nimeni. In schimb...am surprins o silueta de baiat. Parea a avea o gluga pe cap. Daca as fi in locul lui...nu as mai urmari pe nimeni daca nu vrea sa moara. In concluzie....am ajuns o mare razboinica si nimeni si nimic nu ma mai poate schimba. De la moartea alor mei nu mi a mai fost mila. Nici macar o data. Nu am mai varsat o lacrima pentru nimeni si nici nu o voi mai face. Vreau sa raman asa. Pentru totdeauna.