Bloggerita (Vacanta Btr) PAUZA

Capitolul 1

  A sosit si ziua plecarii si nu aveam niciun chef sa merg pana in Los Angeles cu mama asa ca am hotarat sa stau racita la pat.

-Sofie, scumpo uite cat este de tarziu, trebuie sa ne grabim altfel pierdem avionul.

-Mama nu ma simt bine, ma doare capul foarte tare *tuseste* si cred ca am si racit. 

-Da, saraca ai si transpirat, se pare ca atatea minciuni te-au obosit. Gata cu prostia si imbracate ca trebuie sa prindem avionul si sa nu faci vreo smecherie, voi fii cu ochii pe tine.

*Mama 1-Eu 0 :(*

Pe tot parcursul zborului am fost destul de nelinistita pentru ca stiam ca vacanta asta este cea mai mare greseala pe care a facut-o mama mea vreodata. Bine macar ca am ales sa stau la geam, asa am putut admira varietatea de culori de pe cer si cum razele soarelui strapingeau norii, ce peisaj mirific.

-Scumpo, ce ai vrea sa faci cand ajungi in Palm Woods?

-Cred ca o sa ma incui in baie pana cand e gata vacanta de cosmar.

-Amuzanta ca intotdeauna *si o imbratiseaza*

-Cred ca-ti dai seama ca nu glumesc, nu?

*Dupa 20 min*

In sfarsit am aterizat in Los Angeles si deja vroiam inapoi in Londra. Intre L.A si Londra este o diferenta ca de la cer la pamant, aici aerul era irespirabil si credeam ca o sa lesin la cat de cald e.

-Grabeste-te Sofie, taxiul ce l-am chemat e chiar in fata aeroportului si ne asteapta de 10 minute.

-Sa astepte atunci, eu ma grabesc incet.

*In taxi*

-Si unde doriti sa va duc?

-La Palm Woods si repede va rugam.

-Interesant loc unde sa va petreceti vacanta.

-Ai auzit Sofie, ti-am zis ca este o idee foarte buna sa ne petrecem vacanta in acest loc.

-Aud, nus surda.

-Domnisoara nu pare prea incantata. Palm Woods este si numita casa vedetelor in devenire, acolo sunt tineri care vor sa devina ori actori, ori muzicieni.

-Ati zis cumva muzicieni?*spuse Sofie cu o sclipire in ochii caprui*

-Da, acolo este si o trupa ce lucreaza la Rocques Records pentru Gustavo Rocque, cred ca ai auzit de Big Time Rush, fiica mea ii adora, camera ei este impanzita de postere cu ei.

-Imi pare rau dar nu stiu trupa, nici numele nu-mi suna cunoscut. 

-Sofie stai cuminte ca imediat ajungem.

-Bine bine sefa.

Soferul oprise brusc masina .

-Sofie, scoate te rog bagajele din portbagaj si saq le duci pana la receptia hotelului.

-In fine, oricum nu am nimic mai bun de facut.

A fost destul de usor sa-mi scot bagajul din portbagaj dar cel al mamei zici ca cantarea o tona, ce doamne feri si-a pus cu ea, toata bucataria cumva? Si stai ca si-a luat si un bagaj de mana, pe ala chiar ca-l uitasem.

-Bine Sofie, ai trecut si prin momente mai grele, nu te lasi pacalita de niste bagaje supraponderale.

Eram la jumatatea drumului cand aproape am fost daramata de un tanar prea grabit ca sa se uite pe unde merge.

-Idiotule, uitate pe unde mergi!

-Imi pare rau*tanarul o ajuta pe Sofie sa se ridice* o sa ma revansez dar mai tarziu*si pleca*

-HEI!!!Nu stiu cum te numesti....

Era prea departe ca sa-mi auda intrebarea.

-Ciudat baiat, macar putea sa ma ajute sa ridic bagajele.

-Sofie m-am intors si de ce sunt bagajele rasturnate? Ti-am cerut un lucru sa faci, atat de greu era?

-Aparent da!

Mama isi lua cele 2 bagaje si intra inaintea mea in hotel (se misca destul de repede la varsta ei).