We two and 100 killers→creppypasta←

17.-Shit, fuck, outta luck!

Ohayo minna!~ Am două-trei lucruri pe care vreau să vi le spun mai întâi. 1.Umm... Îmi pare așa de rău că nu pot posta la fel de des cum postam inainte. E complicat. Am un program încărcat, mai ales acum că sunt a 7-a. Plec pe la 10-11 si ajung pe la 7-8, iar in perioada "libera" mai trebuie sa fac si temele. GOMEEN >.<'
2. Aș vrea sa mai sterg din carti. E o idee buna? Si daca da, pe care sa le sterg?
3.Am nevoie de niște muzica de aia din care te inspiri. Am nevoie de ideei.
Cam atat. Spor la citit in continuare!
-----
*Peste 3 saptamani*
*Din perspectiva lui ???*
-Stăpâne?
-Da #364, ce dorești?
-Arhimatul s-a activat!
-CUM?! Cum e posibil asa ceva?!
-Nu am nici o ideea stapane...
-TACERE! Te vei duce in moentul asta dupa ea.
-Dorinta ta imi e comanda, stapane...
Ma anunta generalul meu preferat, inainte sa plece. O sa fie un macel pe cinste.
*In the mean while*
*Din perspectiva lui Lucy*
Ugh.. Azi este ziua mea. Fac in sfarsit 18 ani. Totusi, nu sunt asa de fericita. Fiecare zi de nastere imi aduce acum aminte de parinti mei si ce indura acum sau au indurat....
Nu, nu am sa ma gandesc la asta! Tot ce trebuie sa fac azi e sa nu na gandesc la asta.
Oh fuck! Sper ca Slender nu stie.
Azi voi vana ceva, voi cauta vreun spital parasit sau o casa parasita si voi incerca sa fiu plecata toata ziua.
E ora 6:12, nu cred ca e cineva treaz. Ma incalt cu o pereche de bocanci, imi i-au un hanorac pe deasupra si ies pe usa.
Bun, nimic nu mi-a incurcat planurile pana acum. Totusi, simturile mele de pisica m-au intuit ca cineva se apropie. M-am oprit si m-am catarat intr-un copac, sperand din tot sufletul sa fie o victima.
Se pare ca Zalgo nu e de partea mea azi. Era chiar reprezentantul masculin al bovinelor, Ben. Oh, am un sentiment de deja-vu.
Se pare ca era cam obosit, ori a fost la curve ori a avut parte de un macel pe cinste. Ei bine, acum trebuie sa fiu cat mai tacuta si ei bine sa ma gandedc la gol. La capul lui spre de exemplu. Totusi, cred ca undeva pe parcursul acestei actiuni inimaginofabulica o cioara a trecut pe langa mine si m-am gandit "cioara". Si acel sentiment de deja vu a revenit cand el s-a uitat spre mine. Well fuck, s-a dus cu planul meu.
-Ce faci acolo? Incerci sa vanezi vre-o vrabie? spune facand aluzie la faptul ca sunt pisica.
-Sincer? Nu. Incerc doar sa ma feresc de prostie spun si sar din copac, facand o rotire in aer si aterizand in fata lui.
-Ha-ha! Totusi, ce plan ai avut tu la ora asta?
Ohh god fuck shit no. Nu trebuie sa afle ce e azi! Dupa doua secunde am realizat cat de proasta sunt si mi-am dat o palma mintala.
-Sa nu spui.... AZI E ZIUA TA?! Tipa si cioara de mai devreme a inceput sa caraie. Wierd.
-A... Pf.. No... De unde ti-a venit ideea asta prosteasca?! Spun si incep sa merg in fata apoi alergand si incercand sa scap de el. Totusi elful a fost mai rapid si ma prins de brat.
-Unde te duci? intreaba uitandu-se urat la mine.
-Nu e treaba ta. spun si ma smucesc lund-o la goana. Noroc cu viteza de felina!
Dupa cam cinci sute de metrii m-am oprit si am inspirat adanc, apoi dand drumul aerului usor. Sper doar sa nu fi facut vreo prostie.
Am reinceput sa merg normal cautand o victima. Brrr... E destul de frig, iar eu sunt imbracata cu un maiou subtire, un hanorac negru si o pereche de pantaloni scurti. Mi-am dus palmele in jurul bratelor si am inceput sa le frec, incercand sa ma incalzesc. Ce buna at fi o patura sau o geaca acum. Eh, poate fur una de la vreo viitoare victima. Poate si un telefon! Chiar, oare ce mai e cu(,) casa mea?
Gata stiu! Am sa imi petrec ziua acolo! Nu cred ca vre-unul dintre derbedeii de acasa stie unde e. Am inceput sa merg spre iesirea din padure. Noroc ca(,) casa mea e destul de aproape de padure, mergeam aici in fiecare seara si totusi nu am vazut niciodata conacul. Huh, ce ironic, pentru ca stiu padurea asta pe de rost de cand aveam cinci ani. Fara sa imi dau seama am ajuns in fata casei. Pe usa era lipita o hartie de aia de la politie, pe trei sferturi distrusa. Am deschis usa si am avut surpriza sa o gasesc deschisa. Sper ca nu mi-au furat lucrurile de prin casa. Am pasit inchizand usa in urma mea. Imediat ce am vazut canapeaua scorojita si masuta prafuita o gramada de amintiri m-au navalit facandu-ma sa izbucnesc in plans. M-am dus direct la canapea si m-am asezat spunand:
-La multi ani nenorocito!

-----
Oh doamne. Ma urasc atat de tare! Deci capitolul asta e inceput de cand am postat anuntul cu q&a. Bineinteles, mesajul de la inceput era inainte de a incepe efectiv sa scriu. Totusi, ce am spus acolo ramane valabil. Capitolul asta e cumva incomplet, dar vroiam sa se termine asa. In capitolul urmator*de care jur ca ma apuc acum* va jur ca va vor astepta muuulte lucruri la care nu va asteptati!