2.- Lucy fugarita de elful padurii

869 72 5
                                    

Întai de toate, scuze că nu am postat ieri dar am avut treabă...

-----

La naiba... De ce mă doare capul așa tare?! În fine mă ridic cu greu ca să observ că eram într-un luminiș. Abea acum îmi amintesc! Ohh... Se pare că.. am ucis pe cineva. Știam că acum am devenit o criminală și că nu mă puteam întoarce acasă... Probabil erau mai mulți. Să mă gândesc la un nume potrivit de criminală. Lucy cred ca ar merge. Din plictiseală, am început să mă plimb prin pădure. Îmi era o foame de lup. N-am mâncat de vreo două zile. Și m-am plimbat pe-acolo ceva timp până am auzit pași. Am urcat într-un copac cu frunze dese și priveam ce se întâmplă. Din zona din care veneam eu a apărut un băiat blond îmbrăcat în verde... Poate-i elfu' pădurii și e supărat că m-am spălat în lac. Oricum, și-a îndreptat privirea spre mine.

-Nu sunt un elf, dar dacă te prind jur că te fac bucăți! țipă el spre mine.

-Am fost descoperiți! Abandonați nava! am zis și am sărit, începand să fug.

Râdeam de mama focului de el cum se străduie să mă prindă. La un moment dat m-am împiedicat de o rădăcină și am căzut cu nasul de pământ.

-Mă-ta rădăcina naibi!spun nervoasă dând să mă ridic.

Elful m-a prins din urmă și m-a oprit din a mă ridica.

-Unde crezi că te duci?! Nimeni nu scapă viu după ce m-a văzut.

-Să mori tu elfule?spun în glumă.

-La dracu cu tine! Nu sunt un elf! țipă la mine.

-Ho mă turbatule! zic cu chef de moarte. Da' cine naiba ești dacă nu elfu' pădurii?spun curioasă.

-Moartea, mulțumită de răspuns?

-Da, eu sunt Dispărută, încântată de cunoștință! zic și mă desprind din captivitate.

Am început să râd, însă el era nervos. Am observat că ochii săi deveneau dubioși... Adică acum pupila era neagră și restul roșie.

-Uhh.. deci ai chef de joacă nu? zic și încep să mă transform și eu.

Acum era mai diferit :Pe lângă culoarea ochilor, mai aveam și un soi de cerc ca o țintă roșu la ochiul stâng, iar vârfurile au urcat mai sus ca data trecuta. El s-a uitat dubios spre mine și a zis să vin cu el fără să îmi schimb înfățișarea. Am mers o vreme până ce am dat de un luminiș cu un conac maare. Am intrat, iar înauntru ziceai că e casă de nebuni... Stai un pic... Conac în pădure, blond în verde și jur că l-am văzut pe Jeff The Killer pe aici pe undeva... Fuck am nimerit într-o casă de criminali... Stai așa, eu tocmai m-am tras de șireturi cu Ben Drowned?! Am pațit-o , probabil m-a adus ca să tăvălească toți pe mine.

-Opriți-va băi că speriați oaspetele! strigă Ben.

Toți s-au oprit în pozițiile în care se aflau: Jeff îl fugărea pe E.J., L.J. scrijelea pe un perete, Sally îi băga ursul de pluș în ochi lui Hoodie, iar Masky se lupta cu Smile pentru felia de cheesecake.

A apărut și Slender cu sorț și bonetă de bucătar și o tigaie cu omletă din bucătărie.

Am început să râd ca psihopata.

- Cei cu fata asta, Ben? întreaba Slends.

-Păi vezi... stai ți-am zis să rămâi cum erai. spune el.

-S-a schimbat singur, stai că o fac din nou.. Și m-am transformat.. vârfurile erau deja pe la jumătatea părului, iar cercul era mai dens și jur urechile s-au mărit un pic.

-Cum te numești?spunse Slender îngândurat.

-Hazzel, dar prefer să mi se zică Lucy. spun calmă.

-De la Lucia? întreabă E.J

-De la Lucifer. spun zâmbind

-Lucy putem vorbi în biroul meu?

-Oke...

---

Și cam asta e momentan...

We two and 100 killers→creppypasta←Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum