Martora

Orlando , Florida

De dimineata bancheta din spate a masinii , nu mai este asa de confortabila ca aseara , Havana trezindu-se cu o durere de spate . Ea se ridica in capul oaselor si arunca o privire spre corpul ei gol ,care e acoperit cu un fel de patura . Cel mai probabil Mike o invelise inainte sa dispara . Isi cauta cu privirea hainele si surprinzator le gaseste pe scaunul din dreapta fata , aranjate frumos . Le ia si se imbraca cu aceeasi pantaloni scurti si acelasi maieu , fiind singurele haine ramase , celalate fiind in masina abandonata la iesirea din Valdosta . Iese din masina , cu capul plecat ca sa nu se loveasca de plafoniera , dupa care isi intinde oasele , acestea trosnind dupa o noapte de dormit pe bancheta neconfortabiala.

Priveste in jur si il cauta pe Mike , nici urma de el .

/Ok... acum unde naiba s-a mai dus ... ca la cumparaturi sigur nu .... / isi spune ea in gand in timp ce priveste in toate partile . Incepe sa inainteze prin padure , incercand sa il caute pe Mike , dar nu se aventureaza prea departe de masina pentru a nu se pierde printre copacii desi . Ceata de dimineata si sunetele animalelor din padure , ii fac inima sa ii bubuie in piept , intr-un ritm ametitor .

Nu prea departe de ea aude un fosnet . Speriata priveste in stanga si dreapta ei , dar nimic . Infricosata se gandeste sa se intoarca sa priveasca in urma .

/Nu e un criminal , nu e un criminal ... sigur e Mike/ se imbarbateaza ea in gand in timp ce de frica isi pocneste degetele de la mana .

Cand , in sfarsit isi face destul curaj sa se intoarca , realizeaza ca drumul lasat in spate e gol .

/Pfff ... ok ... sa continuam .... Ai imaginatia prea bogata draga Havana / isi spune ea in gand in timp ce isi sa ochii peste cap.

Pe varfuri se rasuceste si se intoarce inapoi , vrand sa isi continuie drumul , dar Mike ii tasneste in fata , dintr-un tufis .

-Bau! striga acesta facand-o pe Havana sa scoata un icnet de frica.

De la sperietura trasa , Mike se alege de la Havana cu un pumn in abdomen , dupa care se intaorce nervoasa si pleaca inapoi pe carare , spre masina.

-Hey , razboinica mica ! Eu sunt ! spune el fugind dupa ea si cuprinzand-o in brate imobilizand-o la pieptul lui .

/Mai speriat / spune ea ajutata de maini .

-Scuze ... nu am vrut sa fac asta . spune Mike in timp ce o tine strans lipita de abdomenul lui .

Abia acum Havana observa ca acesta nu are tricou pe el . Putin rusinata , ea se inroseste la revederea abdomenului lui . Il mai vazuse , dar numai printre asternuturi , noaptea , intr-o lumina difuza ... dar nici decum in toata splendoarea lui la o lumina asa de puternica ca cea a diminetii .

Vazand obrajii ei rosii , Mike intreaba :

- Ce ai patit ? zambind in coltul gurii , parca incercand sa o intimideze si mai tare .

Havana nu zice nimic , dar isi musca buza neincetat .

- Te-a cam luat valul aseara , domnisoara psiholog . spune el incercand sa o mai destinga .

Numai ca in loc de raspuns , se trezeste cu un alt pumn in abdomen , in timp ce ea chicoteste .

- Sa sti ca nu ma doare . spune el incepand sa rada la auzirea chicotelilor ei .

O cuprinde de talie si o ridica de la sol in timp ce o saruta . Dupa ce o lasa jos el zice :

- Mergem ?

Havana da din cap aprobator , dupa care pornesc inapoi pe poteca , spre masina .

Mike deschide portbagajul de unde isi ia tricoul si bea niste apa dintr o sticla de apa minerala , de care Havana nu avea habar . Mike mai scoate din portbagaj o sapca de culoare neagra care si-o pune pe cap si o pereche de ochealri de soare , nelipsiti de altfel . Vazandu-i privirea mirata , Mike mai scoate o sapca si zice :