Martora

Visul

Mike pune capul pe perna , aflata pe patul unde statea barbatul , si inchide ochii , fiind extenuat.

Trec cateva ore , care pentru Mike par doar niste clipe , cand aude o voce feminia familiara zicand pierdut :

-Mike ... Mike ... se aude vocea pierduta care sopteste numele lui Mike .

Speriat de familiaritatea vocii Mike deschide brusc ochii si se ridica la marginea patului .

Cauta cu privirea prin incapere dupa sursa vocii , si da de o silueta , aseaza la masa din coltul camerei . Se ridica si se indreapta usor buimac spre aceasta , neputand sa isi dea seama despre cine este vorba , fiind prea intuneric in camera .

Merge cu grija spre masa , pasind precaut prin bezna totala ce se asternuse in fiecare colt al camerei .

Ajuns aproape de masa ,capul siluetei se intoarce spre el , fata ei fiind luminata de razele lunii pline , care isi faceau loc prin geamul mic aflat deasupra mesei .

Mike ramane blocat pentru o secunda , constatand cu stupoare ca sta fata in fata cu raposata lui sotie .

-Mike ... eu sunt ! spune Kate , sotia acestuia .

-Kate ?! intreaba el mirat . Nu , nu ! Nu e adevarat ! Cu siguranta visez . zice Mike frecandu-si ochii cu palmele .

Kate rade usor . Zambetul ii ramase acelasi pe care il stia si iubea Mike . Este la fel de frumoasa , iar parul ei saten ii ramasese la fel de inzestrat cu bucle , dar in lumina lunii pare la fel de perfecta ca un inger . Are o portiune din frunte acoperita cu suvite de par ,parca vrand sa ascunda ceva , si este imbracata intr-o rochie lunga alba , pana in pamant.

-Normal ca nu e adevarat ! Ai uitat ? intreaba Kate dandu-si la o parte suvitele de par de pe frunte , lasand sa iasa la iveala rana de la capul ei , care ii provocase moartea , in ziua accidentului.

- Nu din nou ... sigur esti rodul imaginatiei mele prea bogate . zice Mike frecandu-si tampla cu palma dreapta . Ar trebui sa ma pun inapoi la somn ... maine am treaba .

-La fel de somnoros ai ramas . zice Kate razand pe acelasi ton cald.

-Doar ma cunosti ... am fost impreuna atata timp ... spune Mike plecand inapoi spre pat . Stai ... ce naiba ... am ajuns sa vorbesc cu inchipuirile mele . Gata , ma pun la somn , pana nu inebunesc de tot . zice Mike asezandu-se in fund pe pat .

-Si nu vrei sa iti spun de ce am venit ? intreaba Kate , ridicandu-se de la masa si pornind spre el. Am un mesaj pentru tine .

Mike ramane pentru o secunda blocat , cand vede silueta lui Kate ca se apropie de el , care pare foarte reala .

- Aaa ... ok ... hai sa aud ... si asa cred ca o iau razna ! Acum ce mare branza sa mai primesc si mesaje de la inchipuirile mele ... zice Mike privind-o pe Kate cum se aseaza chiar langa el .

-Ok , Mikey ! In primul rand , nu esti nebun ... ci doar visezi . Iar eu sunt Kate ... sau ce a mai ramas din spiritul ei . spune Kate dandu-si ochii peste cap . Vazand fata confuza a lui Mike , Kate continua : Dar sa revenim ... ti-am aparut in vis , doar ca sa te avertizez in privinta zilei de maine. Ai mare grija acolo ... Sunt foarte inarmati si periculosi , iar cu ei nu te joci ... Dar cel mai important , ai grija de Havana si salveaz-o !

Un moment de liniste isi face aparitia , timp in care cei doi se privesc neincetat .

-Mike ... fata asta are o inima atat de buna si chiar te iubeste ... ai incredere in mine ... daca ar fi fost invers , nu as fi adus-o in viata ta ... Stiu ca pare ciudat ... dar eu am ales-o ...si cred ca am ales-o bine , la caracter fiindu-mi leit . zice Kate privindu-l numai in ochi .

-Asta asa este ... dar oricine va fi in viata mea , nu se va compara cu tine ... chiar daca o iubesc pe ea , eu tot tin la tine , deoarece ai fost o parte din sufletul meu , care mi-a fost smulsa din piept in acea zi neagra ... zice Mike cu regret in ochi .

Dupa un alt moment de liniste , in care cei doi continua sa se priveasca , Mike continua cu lacrimi in ochi :

-Kate imi pare atat de rau ca nu am putut sa te salvez ...

-Mike ! Nu te mai invinovati , nu esti tu de vina pentru nimic din ce s-a intamplat ... oricum era imposibil sa poti face ceva ! spune Kate ridicandu-i capul cu palma .

Atingerea ei pare atat de reala si de delicata , incat pentru o secunda Mike crede ca totul este real . Se privesc ochi in ochi , amandoi avand lacrimi in acestia .

-Mike ... zice Kate cu o voce tremurand . Nu stiu cand ne vom mai revedea ... dar pana atunci promite-mi ca o vei salva , o vei iubi si vei avea grija de fata asta ! Sunt sigura ca ea iti va readuce zambetul pe buze si iti va reda zilele insorite inapoi .

-Promit ! zice Mike incercad sa nu isi dea drumul la lacrimi .

Se apropie unul de celalat , mana tremuranda a lui Kate inca tinandu-i capul in palme , facandu-l pe acesta sa o priveasca fix in ochi .

- Ok ... Acum mergi si dormi , ca incurand vor ajunge ! zice Kate sarind ca si arsa de pe pat , cand buzele lor dau sa se atinga .

-Cine sa vina ? intreaba Mike buimac de ridicarea ei brusca .

-Ajutoarele ... cei din Atlanta care te vor ajuta sa o salvezi pe Havana ! Acum mergi si culca-te ! Vei avea nevoie ... spune ea mergand inapoi spre scaunul mesei unde statuse cand aparuse . Arunca o ultima privire spre el si zice : Ai girja ! spune ea , trimitandu-i o bezea .

Mike nu mai intelege nimic si se gandeste ca cel mai bine ar fi sa adoarma la loc . Intelesese mesajul si chiar simte cu adevarat ca asta ar vrea Kate , cu toate ca inchipuirea prea reala a ei , il face pe Mike sa creada ca inca este de la rodul imaginatiei lui .

Pune capul inapoi pe perna , nu inainte de a arunca o ultima privire spre masa , constatand cu stupoare ca nu se mai afla nimeni sau nimic acolo .

Putin infricosat inchide ochii , incercand sa isi stearga toate gandurile din cap , care ii veneau imediat dupa momentul prin care trecuse . Pare sa se linisteasca si e aproape sa adoarma cand aude un boom infundat venit de afara .